Aproape zilnic deschid acest blog si pana in ziua de azi nu am reusit sa scriu ceva aici,macar un punct.Azi aici si acum se pare ca mazgalesc cate ceva si e bine si nu trebuie sa ma opresc.
Am luat hotararea de a face blog-ul acesta intr-un moment nu tocmai bun din viata mea ,sperand sa am momentul meu de liniste ...sa respir aer curat.
Imi este dor sa mai fiu pustiulica .Imi este dor de camera mea de adolescenta unde totul era intr-o ravaseala continua .Mi-e dor de prima tigara fumata ,de fapt de starea simtita la prima tigara,primul sarut,primul fluturas prin stomac,prima iubire si de ce nu prima dezamagire.Mi-e dor sa fiu acasa la ai mei ,cu ai mei ...pustiulica.
Imi este dor de ..tati! Atat de mult..as da cativa ani din viata mea sa mi se mai dea o zi si o noapte cu tatal meu.10 ani pentru o zi si-o noapte!
Ciudat, am senzatia ca inainte de a pleca in calatoria fara intoarcere a tatalui meu acel ceva mi-a acordat acea mult dorita zi mentionata mai sus si ori eu acum dupa ce despic firu-n patru cred ca , sau mi se pare insuficient ce am facut in acea zi sau chiar n-am facut.Ar trebui sa fiu fericita ca am putut sa-mi iau ramas bun de la tatal meu chiar daca pentru asta a trebuit ca el sa sufere psihic si fizic?!
Mi-e dor de el...rau...ma doare dorul de el! As vrea uneori sa-l uit .Stiu. Suna ca dracu,dar asa as scapa de durerea asta .Uneori imi este imposibil sa realizez ca el nu mai este de loc! Ca a disparut pentru totdeauna! Niciodata n-am avut acest sentiment ..si au trecut aproape 6 luni de la plecarea lui.6 luni!!
Mi-e dor din nou.Imi este dor.!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
