Ma enerveaza la culme starea aia de greata si lehamite provocata de anumiti indivizi / individe, intalniti, ca vrei ca nu vrei, ca ai sau nu nevoie....pe planeta asta minunata. De fel, n-as fi vorbit aici despre lucruri gretosabile, doar ca la un moment dat, acum cateva zile, mi-a fost dat sa ma scarbesc cu totul de fiintele astea care au devenit adevarate hiene. Si culmea, e plin de ele pe lumea asta.
Am invatat sa le accept in preajma mea, cu sfiala, e adevarat, dar le accept. Dar cand langa mine, sub ochii mei, musca, rup, sfasie, din omul de langa ei, innebunesc. Si o fac exact atunci cand omul respectiv este cazut cu totul la pamant, exact atunci cand are nevoie de o mana intinsa, de-o vorba...sare pe el cu disperare sa-l termine de tot.
Spuneam ca, zilele astea am intalnit o astfel de hiena. O cunostinta buna, nu imi este atat de apropiata incat s-o numesc prietena, a cedat si e cazuta la pamant. Motivele nu le cunosc asa de bine, dar stiu ca-s lucruri adunate si a ajuns in momentul in care a renuntat sa mai lupte. Nu mai poate. Nu mai vrea....habar n-am ce se intampla in ea, cert este ca e facuta praf. Ei si langa ea, ca langa noi cu totii are parte de hienele astea despre care fac vorbire si care nu scapa nicio ocazie de a savura cate o bucatica de carne din ea. Stii ce ma scoate din toate mintile?! Hienei asteia nenorocite nici macar nu-i este foame incat sa-i gasesc, asa un mic motiv plauzibil la muscatura respectiva, nu. O face gratuit, asa...doar ca poate. E atat de greu sa-l ajutam pe cel de langa noi, atunci cand are cea mai mare nevoie? E de-al nostru, in pana mea. Si eu si tu am avut momente din astea critice in care am cedat si am zis ca ne bagam picioarele in tot si fie ce o fi, fiinta asta, are nevoie de-o vorba blanda,de un gest curat, fara alte substraturi....pur si simplu are nevoie de noi oameni ca ea, oameni care sau ridicat si ei la randul lor din cazatura si au reusit sa mearga mai departe. Are nevoie de ajutor. De ce am renuntat la partea aceea sensibila din noi, hm? Ne-am dezumanizat, ceva de groaza! Uneori, ma sperie acest lucru, sincer. Ma sperie, de cate suntem noi oamenii in stare. De cate rautati. Si sunt convinsa ca inca n-am vazut nimic. Asta ma sperie cel mai mult, de fapt.
Dar pana atunci mai e un ...atunci. Incearca sa fii bun. Incearca sa intinzi mana si sa ridici de jos pe cel cazut. Ai sa vezi ca o sa-ti bucuri sufletul ajutand. Pentru toate astea nu ai nevoie de nu stiu ce efort. E nevoie doar de tine, 5 minunte de puritate. Atat.
