O sa incerc sa spun, cat mai putine cuvinte, despre toata seara, vreau sa las pozele sa "vorbeasca" in locul meu. Ea, sarbatorita, este ca si fiica noastra. Si pentru ca ne este atat de draga, am planuit sa-i facem cadou de ziua ei, si nu orice zi, ziua majoratului, locusorul nostru de la Schit, unde sa-si serbeze minunata varsta. Cadoul de fapt, n-a constat in locatia in sine, de asta stia, ci faptul ca, eu impreuna cu Mircea i-am amenajat curtea pentru marea petrecere. Ce a iesit? Se vede din poze. Reactia ei? A plans de fericire. Reactia noastra? Ne-a bucurat sufletul enorm, faptul ca, am putut sa facem cadou unei pustoaice de 18 ani o seara de basm. Concluzia noastra? Lume, am imbatranit :)) Explic de ce. Nu ca n-am facut fata party-ului, ca noi ducem mult,dar la final, sa nu mai vorbesc de a doua zi, bai.....nu puteam sa ma ridic din pat. Ma durea tot. Maini, picioare.....tot. Sa istorisesc ceva din culise, haios acum, plin de nervi atunci. La un moment dat cand lucram de zor la amenajarea curtii, eram la stadiul de agatat poze prin curte, pe un fir de ata, dupa o ora si ceva le-am terminat de atarnat, frumos si elegant, m-am indepartat usor si sfios privesc in ansamblu minunea ce am facut-o, mi-am aprins o tigara si am tras satisfacuta, eram multumita de rezultat. Ce vorbesti! N-a durat bucuria 10 min! Brusc s-a pus vantul.....nu vrei sa stii !! Toate pozele mele erau varza, incurcate intre ele, fire inodate unele cu altele, sucite, invartite....bai, am innebunit! Pe loc! Puna-te si taie ata, taie fire, descurca poze si aranjeaza-le prin pomi una cate una, ca altfel riscam sa patesc la fel. Totul facut cu injuraturi, cu strambaturi, cu draci! Buuun! Facut, bifat, ochit, aranjat. Apoi, o alta nebunie, asta la finalul finalului, totul era pus la locul lui, totul era perfect, fata noastra, sarbatorita trebuia sa ajunga la fata locului, pac, a inceput sa ploua, asa...de control. Common!!!! Eram in pragul depresiei!! Asta pentru ca a trebuit din nou sa adun toate pozele, in afara de pozele alea blestemate, mai aveam draciile alea colorate care atarnau in pomi, astea erau facute din hartie creponata, lucrasem la ele o zi intreaga si nenorocita aia de ploaie mi le facea praf!?...nuuuu! Imagineaza-ti! Le-am strans pe toate, le-am pus la loc sfant unde nu era riscul sa le fie distruse, apoi le-am agatat iar si....ce crezi, iar picura a ploaie! Nu! Cineva de sus isi bate joc de mine, am zis!:) Nu le-am mai adunat si am zis, fie ce o fi! Nu stiu cum, cert este ca n-a mai plouat si a fost bine, eu happy, ei happy...
Am zis ca nu vorbesc mult si uite ca nu ma mai opresc. Sunt fericita ca ne-a iesit party-ul asa cum am planuit. Despre copiii invitati, ce sa zic.......frumosi cu totii. Ne-au umplut curtea cu starea euforica, cu visele lor, cu sperantele, cu nebuniile varstei. Cu totii urmeaza sa devina oameni mari. Multa bafta copii si un gram de noroc. Si copilasi, cand facem noi 50 de ani, vrem si noi o surpriza de genul, ca zau, nu ne-ar strica:)
