613.632 ore.......

                                                                 

      Cum ar fi sa stii, exact si fix cat vei trai? Sa stii ca mai ai o ora, juma de ora, un minut de trait, hm? Initial, ai tendinta de a te grabi sa raspunzi ceva de genul, " pfoooooaaaa, pai daca as stii ca mai am o ora de trait, as face atatea, habar n-ai cate as face ". Prostii. N-ai face nimic. Te-ai panica asa de tare, incat ai scapa pe tine de frica. Prima reactie. Apoi, incet te-ai resemna. Si poate ai fi in stare sa faci si lucruri marete pentru sufletul tau si marunte pentru restul, sau.....Nu stiu. Cred. Zic si eu....
       Am vazut un film zilele astea " In Time " si tocmai despre asta e vorba. Filmul in sine nu e o capodopera, daaaaaaa nicio mare porcarie. Ideea in schimb, mi s-a parut misto. Fii atent/a la idee...... Procesul de imbatranire inceteaza la implinirea varstei de 25 de ani. Dupa, ai frumusel un ceas pe mana care iti ticaie la fiecare secunda, anuntandu-te cat mai ai de trait. Timpul, in societatea in care traiesti, inseamna tot. Viata, moneda de schimb, spaga, fericire, nebunie, tristete....tot, ti-am mai zis.:) Cu timp esti platit la job, tot cu timp iti cumperi casa, masina, femeie [:)], bine mai....si barbat, ca sa echilibram lucrurile:), cert este ca, timpul inseamna, cum ti-am mai zis, cam tot. Evident ca unii, detin puterea absoluta si au decenii care le ticaie pe mana, dar sa fim seriosi, o societate care vrem sa functioneze intr-un oarecare echilibru, nu neaparat corect, dar sa functioneze, trebuie sa existe si unii care sa detina controlul, apoi noi, restul care dam orice pentru un 24 de ore castigate in plus. Ce tare (!!), imagineaza-ti......." O cafea, va rog. Va costa 2 zile, d-na ", 48 de ore, mai exact. Vrei concediu? Pai ce sa-ti spun?! Vrei 7 zile la mare? 100 de zile te costa ( 2400 de ore)....si acum, gandeste-te putin, la timpul tau. De cate ori nu te-ai trezit zicand, " sa treaca in ma sa odata ziua asta de rahat, ca m-am saturat! " Ia uita-te la ceasul de la mana, cat iti arata? 3 ani ?? Rahat, pai o zi e un dar de la D-zeu, fiintelor. De precizat, exista si varianta de a imprumuta timp, de la prieten, vecin, ruda, catel, purcel....adica, hai sa ne mai destindem putin, ce naibii:) Si sa-ti reamintesc, sigur ai scapat ideea, parintii tai au ramas la varsta de 25 de ani. Tu, eu si restul avem 25 de ani. Ia fa acum, un exercitiu de imaginatie. Te certi cumplit cu maica ta, care are 25 de ani, atat cat ai si tu. La fel si taica tu. Aaaaaaaaaaa?! Niciun aaaaaa, ar fi ca dracu!!!! In cazul meu, sigur si precis ne paruiam de cateva ori pana acum, ca sa nu mai zic, ca-i trageam si o bataie zdravana, sa tina minte bine pe fiica sa, nu aaaaasaaaaaa:)
         Concluzionand, mi-ar place sa traiesc asa. Ar fi mai incitant. Valoriile s-ar schimba vis a vis de timp instantaneu. Titlul acestei postari e compus din cifre, ai vazut, da? Socotit, inseamna 70 de ani. Din anii astia, as da vreo cativa tatalui meu, bunicii mele, hai bine, dupa bataia zdravana, i-as da si lui maica mea. Imi plac sa cred, ca si tu ai darui cativa......cuiva. Sa nu mai spun, ca pe lumea asta sunt atatia oameni bolnavi, carora cateva mii de ore, le-ar darui timp si asta ar insemna sanatate. Si atunci da, tocmai pentru ca as putea sa fac toate astea, as alege sa traiesc asa.

Momente galbene

                    Am vizitat acum ceva timp, o familie de floarea soarelui. Am stat de vorba in cuvinte galbene despre numeroase lucruri. Familia sus amintita se numeste Galbiverd. Intotdeauna am crezut despre familiile de floarea soarelui ca-s mute. Ca nu fac altceva decat sa stea cu fata la soare si nu asteapta absolut nimic. Ca nu le pasa nici macar de ele. Daca atunci cand ajungi intre ele, astepti cateva minute si incerci sa le urmaresti, ai sa vezi. Vorbesc. Turuie in nestire. Sunt atat de nerabdatoare sa-ti povesteasca si sa afle despre noi, omuletii incat vorbele se suprapun unele peste altele. Usor, usor totul prinde contur si poti intelege ce spun. Am spus ca sunt vorbarete dar n-am spus cat de mult se respecta. Iti dai seama, exista si certuri dar trec si se uita. Cel mai mult m-a impresionat ca nu exista pic de ura intre ele. Au loc cu toatele pe bucatica lor de pamant. N-ai sa auzi niciodata de la ele " uite la aia, are parul mai galben ca al meu si daca tot il are asa, ia sa nu o las in rand cu mine, sa stea dracului in margine, sa moara mai repede decat mine " . Iti suna cumva cunoscut? Da, stiu...ca da. Si mai stiu ca spui, ca tu niciodata n-ai face asa ceva, daaaar totusi daca ai face, ai argumente domne(!), chiar serioase.......in rest, esti un om minunat care n-ar fi in stare sa smulga din pamant nici macar o floarea soarelui:)
                 Cu prima ocazie, du-te in vizita pe la ele. O sa razi cu atata pofta, ai sa vezi. Si apoi, ai sa inveti de la ele sa pretuiesti ceea ce ai, in liniste fara sa dai peste, sa nu urasti, pentru ca te-ai incarca negativ cu sentimente greu de dus in spate, sa faci loc in randul tau si tampitei sau tampitului care te-a enervat la culme mai alaltaieri si......sa traiesti frumos. Stim impreuna ca poti. Si poti..........frumos.

                                                 

Film si vin pe malul Dunarii

                       In sfarsit am ajuns la festivalul "Divanul Degustatorilor de Film si Arta Culinara" din Cetate. Planuiam acest lucru de mult timp dar in fiecare an ba uitam de el, ba pur si simplu aparea orice altceva care schima planurile.
                       Nici nu stiu ce sa spun mai intai despre nebunia asta de festival. Cand am ajuns acolo, am fost convinsa ca voi gasi mii de oameni misunand prin zona. Daaaa.... de unde. Initial m-a incercat acel sentiment, bai ce ma enerveaza astia ca nu au facut suficienta reclama, sa afle tot omu' despre ce e vorba. Apoi dupa nici juma' de ora, am priceput. Asta era farmecul. Ce e mult strica, stii si tu nu?! Nu iti imagina ca am fost eu si invitatii, au fost exact cati trebuie,ca sa zic asa:) Nici gol dar nici plin. Jumatatea paharului care iti da dreptul sa alegi daca sa-l umpli sau sa mai golesti din el:) Daca ma-ntrebi cand a trecut timpul, iti jur ca n-am cum sa-ti spun. Imagineaza-ti doar atat : un cabernet sec, dumnezeiesc de bun pe care il combini  seara de seara cu un film balcanic, privandu-l sub cerul liber, adauga  plaja de acolo, care iti da sentimentul ca esti in Vama, noptile petrecute pe malul Dunarii sau intins pe iarba, oamenii frumosi pe care ii ai alaturi si crede-ma, nu-ti vine sa mai inchizi ochisorii, ai vegeta in starea asta de bine, muuult. Stiu atat. Mi-a placut festivalul enorm si la anul am sa ma intorc in Portul Cetate sa visez sub cerul liber.
                          Heeei..am uitat. Neaparat de tras cu ochiu' la filmul croat Sonia si taurul (Sonja i bik). E o comedie draguta:) In rest ce sa zic, Doamne Ajuta:)