Vine un moment în viață când totul în jurul tău suferă modificări. Când e momentul pentru schimbare. Schimbare care în general, sperie. Si e atât de nenatural sa încercăm să nu o acceptăm pentru că științific, celulele din noi se regenerează o data la 7 ani, iar dacă ele pot, dacă așa a fost lăsat de ce să ne chinuim. Ne agățam atât de mult de amintirile vechi în loc să ne facem altele noi, insistăm cu tarie sa credem ca orice din viața noastră poate fi permanent. Ne agățam de felul în care lucrurile erau cândva, în loc să le lăsăm să fie ceea ce au devenit acum. Dacă reușim sa ne rupem de aproape tot ceea ce e vechi și să-l înlocuim cu noul apărut, am putea simți ca ni se acordă o nouă șansă la viață, putem să ne reinventăm și o sa putem sa ne naștem din nou. Acum, felul în care trecem prin schimbare ține doar de noi. Schimbarea poate sa ne ucidă sau poate să ne dea aripi. Dar pentru că, timpul nu așteaptă, e păcat să nu ne aruncăm în val, să-l ratăm. Timpul nu așteaptă. Acum ai 30 de ani și mâine te trezești la 65. Fără chef de valuri, fără chef de schimbare, ba mai mult, cu o resemnare fantastică în care nici tu nu crezi foarte tare, dar mai contează?
Așa că, da mi mâna și hai să ne aruncăm în gol și sa acceptăm schimbarea în cel mai firesc mod.
