....de la plecarea lui.
Nu, nu-s doar o nebuna care isi indreapta toate gandurile si trairile catre tatal ei, nu-s pesimista si uracioasa, imi este doar dor de el.Si pentru ca, atunci cand iti pleaca definitiv una din cele mai dragi persoane, ea dispare cu totul de pe lumea asta, ca si cum n-a existat niciodata, vrei cu disperare sa faci ceva. As face o gaura mare in cer, ca toata lumea s-o vada si sa-si aminteasca de el.N-am sa reusesc niciodata sa fac acea gaura mare in cer dar in schimb am acest blog unde vreau din cand in cand sa povestesc despre el.Sa traiasca aici cu mine si cu voi.
N-am sa ma lamentez , am sa incerc doar sa povestesc despre el,depsre visele lui, nebuniile lui, trairile lui.
Un adolescent in chipul unui barbat carunt, un baietel plin de viata, optimist pana in maduva oaselor, bucurandu-se ca exista, ca respira.Nu-i un cliseu ce spun acum, stiu, asa suna...dar credeti-ma pe cuvant ca tati meu era un frumos nebun cum imi place mie sa-i zic!
Era indragostit de Dunare. Exista langa baras, pe Dunare, o insulita pe care tatal meu o adora efectiv.Imi spunea ca daca ar avea bani ar cumpara-o sau cel putin si-ar dori sa fie inmormantat acolo,pe acea insula.Cand mergea acolo isi incarca bateriile, nu-si mai dorea nimic, era el cu insula lui.
Ii placea sa pescuiasca...asa in nestire daca era posibil.Cu pregatirile alea de rigoare inainte fiecarei plecari la pescuit,pescarii stiu despre ce vorbesc. Ii spuneam, ca n-am sa-nteleg niciodata statul ala aiurea pe balta cu ochii la pluta aia nenorocita si poate,poate! Legat de pescuit eu aveam of-ul meu, era perfect daca nu prindea nimic, asta pentru ca eu eram cea care il curata. Credeti-ma, o placere!:)
Ii placea fantastic de mult Eminescu.Asculta cu mare drag Tudor Gheorghe, imi amintesc ca de cateva ori l-am surprins lacrimand pe melodiile lui.
Nu suporta singuratatea.Orice dar sa nu fie singur.Traia tot.Cu suflet. Era vesel..un om vesel si cand era trist.M-a invatat sa respir adanc si problema cea mai grava. S-o traiesc si sa invat ce pot din ea.Perioada mea de adolescenta a fost minunata in preajma lui. Aveam o problema? Bine si? pentru asta trebuie sa murim? hai s-o rezolvam cumva.Cam asa privea lucrurile.Nu zic ca nu l-au doborat la un moment dat o goaza de chestii, sigur si precis au fost, tot ce am incercat este sa redau starea lui generala.
Sunt multe de zis despre el dar le voi spune pe rand ca altfel as scrie in nestire aici fara oprire si fara inteles probabil:)
Vreau sa mai spun un singur lucru...doresc ca pe lumea aceasta sa existe toti tatii ca tati meu. Iar eu imi doresc ca atunci cand sunt parinte sa fiu macar 10% din cat a fost el cu mine.
Dumnezeu sa te odihneasca in pace frumos nebun!
