Visez la primavara...

Azi am cumparat pe doamna floare. Cum ghiveciul ala era prea mohorat am vrut sa i dau ceva culoare si sa incerc sa desenz chestii pe el. Si dupa cum se vede, sunt o pictorita extraordinar de talentata:)................. a rezultat bla bla ul acesta.:)

P.S - Vreau soare....iarna asta ma scoate din minti,deja.

Tot din.....cinci in cinci minute.

Eu....

......o cana de ceai fierbinte si cateva ciuperci.



Tot din ....cinci in cinci minute.

Taaaaatatataaaaaammm......

........pe zapacit, il cheama Ralfi. E rasfatatul sufletului meu. Odata ce ajungi sa aduci acasa un animal de companie, te cucereste instantaneu. Devine parte din tine. Doar ca habar n-ai in ce rahat te-ai bagat. Nuuuu! N-ai! Gata. S-au dus zilele linistite :). Fuse fuse si se duse, cum e vorba. Adica, sunt ceva mici etape prin care trebuie sa treci. Vreo doua, daca nu trei luni, freci dupa el (face prin casa,evident) din moment in moment zici ca urmeaza sa ti se ia pielea de pe maini. Incerci toate variantele....ce vorbesti. Nicio treaba. El are o tinta sigura si precisa. Face cand il apuca,pe unde il apauca. Buuun. Te resemnezi...iti cumperi tuburi multe de crema pentru maini si mult dezinfectant si taci. Apoi...ieeeeeee face afara,am scapt. Da da da! S-o crezi tu!!!!:)) Diminetile tale is duse cu totul. Ninge,ploua,cutremur....il scoti afara daca nu vrei sa ajungi la prima etapa. Dupa amiaza la fel. Lasi dracului tot si iesi la o plimbare,asa de ralaxare, te minti tu:)). Si multe altele. Daaaar.....
.......... una peste alta n-as mai putea trai fara el. Imagineaza-ti ca e ca un copil care e dependent de tine. Chiar acum cand scriu sta asezat la piciorele mele cu boticu pe ele,acolo tot bagat in tine..uiti naiba de toate etapele idioate. E un puiut care vrea sa fie bagat in seama si ar face orice numai sa-ti faca pe plac. E Ralfi meu.... Iata-l...



.....tot din....cinci in cinci minute.

Am taiat din mine....

.....nu tot, n-am cum sa-mi rup din suflet, toate bucatile alea planse si triste adunate de o vreme buna de timp. Pentru inceput mi-am taiat parul scurt. Toata viata mea am avut parul lung. Am asteptat pana azi. Gata. S-a dus. Si par si .....codita. Nu mai e.

Trecut:

Prezent:

....tot din... cinci in cinci minute.

3.........
2.........
Respir. Incerc sa ma iert si sa iert. Incerc sa-mi accept viata.

3.........
3.........
Sa respir. Sa ajung sa ma iert si sa iert. Viata mea sa fie acceptata de sufletul meu.

Te iubesc tati....mama....din cinci in cinci minute.

Tati...unde esti?...scurta scrisoare catre el.

Mi am tot pus intrebarea asta in multe momente. Nu, pentru ca nu cunosc raspunsul doar pentru ca sunt momente cruciale in viata mea si nu le mai pot imparti cu tine. Sunt momente frumoase, urata, nebune, idioate..toate adunate si sunt fara tine. Momente in care am nevoie acuta de prezenta ta.
Azi sunt doi ani de cand ai plecat. Pare extrem de mult pentru restul, uneori si pentru mine. Dar in general, ieri parca s-a intamplat totul. Imi lipsesti ...doamne cat imi lipsesti.
Esti in mine. Si asta imi da tot curajul din lume. Pentru aproape orice.

Te iubesc tati meu...

Am prins-o goala....pe ea... luna.:)

Acum cateva zile luna din foto mi-a tinut companie . Era langa balconul meu. Am privit o, am vorbit cu ea si i-am tras..o foto evident:).
Stiu,stiu. Nu am mai scris de mult si nici n-am sa fac asta acum. Doar am vrut sa daruiesc zapacita asta de luna celor ca mine...fara somn. Vine si acea zi cu soare. Pana atunci sssssst. Asculta si tu luna.