Samburelul a crescut cat un an

                 Micuta mea.....

                          Azi implinesti 1 an ! Azi noapte, de la atatea emotii n-am reusit sa dorm foarte mult. M-am abtinut cu o foarte mare greutate sa nu te trezesc din minut in minut si sa te iau in brate. Nu-mi  vine sa cred ca a trecut un an.

                           A fost un an exceptional. Miraculos. O faptura asa micuta ca tine, a schimbat tot universul meu. Dar tot. Ai schimbat in mine tot ce se putea schimba. Am citit zeci de carti si de articole pe net si tot am fost luata prin surprindere in fiecare zi. Totul se raporteaza la tine. Cu tine. Habar n-ai tu ce fericire ai trezit in casa noastra. Stii, uneori ma intreb, cum pana mea am trait pana acum fara tine. Mi se pare cel mai absurd lucru. Da bine, suna exagerat. Poate e. Dar asta simt.

                         De abia astept acel moment in care o sa ma inviti in oras la cafea. Dumnezeule. Mi te-am imaginat deja, in toate modurile posibile, pe tine, mare, femeie. Evident, esti perfecta, stii nu?!:)

Si ca tot a venit vorba despre cum esti, sa stii, ca ai o personalitate mega puternica si greu accepti chiar si la varsta ta sa-ti arate cineva ce sa faci, cum sa faci sau sa te intoarca din drumul tau. Imi place acest lucru si sper sa ramai asa. Imi doresc sa fii puternica, independenta chiar daca sunt convinsa ca o sa vina un moment cand o sa vreau sa te lipesc de mine si sa nu-ti mai dau drumul ,daca vreodata am sa fac acest lucru sa ma trimiti la psiholog, mami tau a luat-o razna. Vreau sa-ti traiesti viata cum vrei tu nu cum vreau eu sau altii. Lumea asta a noastra e ciudata, o sa vezi. Niciodata n-o sa fie bine ce faci. Daca faci aia or sa comenteze ca era mai bine sa faci celalalt lucru si tot asa. Te rog, ai voie, lejer sa-i bagi in ma-sa putin, linistita. Sa-ti traiesti viata cum vrei, cum simti si sa nu permiti nimanui sa-ti taie aripile viselor tale. Nici macar mie sau tatalui tau. Si samburelu meu te mai rog ceva, niciodata, dar niciodata sa nu-mi permiti sa-ti scot ochii cu cate sacrificii am facut eu pentru tine. N-am facut mami niciun sacrificiu! Te iubesc si sunt prezenta langa tine si fac orice pentru tine pentru ca asa e in firea lucrurilor. Asta e menirea parintilor pe lumea asta, intelegi? Nu e genul meu, dar zic, poate cu timpul neuronii mei se tampesc definitiv, si daca se intampla asta, sa ma dai cu capul de pereti, sa-mi revin, da?:)

                               Imi doresc cu toata fiinta mea sa ai o viata frumoasa, sa cunosti oameni buni si blanzi. Tu sa fii un om bun si bland. Iti doresc sanatate si liniste sufleteasca. Iti doresc infinit de multe lucruri fantastice sa se intample in viata ta. Iar eu si tati tau sa fim langa tine multi, multi, multi ani.....sa-ti urmarim evolutia si sa zburam alaturi de tine prin toate visele tale marete. Iti doresc tot ceea ce isi doreste o mama pentru ghemotocul ei. Fix tot universul sa fie alaturi de tine.

                                Nu uita scumpa mea micuta, orice faci, bun, rau, nebun....noi suntem alaturi de tine. Cu totul. Daca vreodata o sa ai nevoie de inima mea, la propriu ,mami o sa ti-o daruiasca fara sa clipeasca. Sa nu uiti!

                                                                                   La Multi Ani frumosi, samburelul meu!




                                                                   
                         
                         
                           
                         

Prima calatorie a puiutului meu....

                          Omuletul meu mic, a fost botezat! Samburelul s-a transformat in Carmen Maria. Dumnezeule, cate trairi sufletesti am avut. E greu sa redau in cuvinte, tot ceea ce am simtit in momentul acela, a fost inaltator. Povestea botezului a inceput din momentul in care, am stabilit data si locatia. Din acea secunda, n-am facut decat sa ma agit sufleteste pentru tot. Cine ma cunoaste stie ca, atunci cand e vorba de un chef, de ziua mea, sau oricare alta zi importanta pentru familia mea, imi place sa fiu atenta si sa ma gandesc la fiecare detaliu in parte. Asta am facut si de aceasta data.
                            Tema botezului a fost " Calatoria". Am ales asta, pentru ca , am pornit de la ideea ca, prin crestinare , Carmen a noastra va porni prima calatorie a ei, in viata. Ador sa-i spun numele!!! L-as repeta de jdemii de ori , numai sa-l auda urechile mele. In fine, sa nu deviem de la subiect:)
Am stat saptamani intregi, gandindu-ma, "sapat" pe net informatii, repere,  pentru petrecerea in sine.Si intr-un final s-a conturat totul. Pentru asta, aveam nevoie de o firma de aranjamente care sa fie dispusa sa-mi faca damblaua, stim cu totii ca noi locuim la capatul pamantului si aici lumea e un pic mai rigida.:) Decor Evenimente MC Mariage, a fost salvarea mea. Din tot sufletul le multumesc pentru ca au avut rabdare sa faca tot ceea ce le-am cerut. Si au reusit! Pozele pe care le voi atasa mai jos, vorbesc de la sine. Incep cu invitatiile care au fost practic un balon, care trebuia sa-l umfli un pic :) , ca sa poti citi unde e botezul si la ce ora.

N-o sa zabovesc mult pe subiectul botezului cu detalii multe si plictisitoare, spun doar atat...Am cumparat mulaj pentru a lua micutei amprentele palmelor, aceas mulaj l-am folosit ca decor, apoi au fost artificii, lampioane, candy bar, barcute agatate prin tot restaurantul, astea le-am facut eu,am muncit pe ele trei zile, :) au fost baloane zburatare, pe mesele invitaiilor am pus cate o planseta in care ii rugam sa ne scrie cateva cuvinte pentru Carmen, noi urmand ,atunci cand micuta va implini 18 ani sa i le dam in dar,  fototgrafii insirate prin tot localul cu micuta noastra si printre toate astea au fost oamnei frumosi alaturi de noi. Le multumim cu inima ca ne-au fost alaturi .
                             O sa las pozele sa vorbeasca ele despre petrecerea in sine..
       
                                                              Carmen, te iubim de la cer pana la pamant, sunt extrem de fericita ca existi. Iti dorim sa fii fericita, sanatoasa si zambitoare!!
                                       

                                                             

                                                                 

                       

                             

                                       

6 ani...

                       




.........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................



                 

                         E pentru prima oara cand, nu stiu ce sa-ti spun. Nu pentru ca n-as avea ce ,ca am o groaza, dar e un gol atat de imens in mine, incat refuz parca, sa-ti vorbesc asa, prin scris, ma enerveaza acest lucru de mor! In fine...
                         Mi-e dor de tine....Mi-e dor. Esti in mine si in mine vei ramane toata viata. Tac.
                          Si da, s-a nascut!:) Te iubesc nespus de mult.
                     
                       
                         
                         

De vorba cu samburelul meu........

                             Am nevoie de o secunda, sa trag usor aer in piept, sa-mi potolesc bataile inimii si sa dau drumul vorbelor care se plimba prin mine, despre tot ce inseamna ghemotocul cel mic, cel care ma gadila in fiecare zi prin burtica. A fost o data ca niciodata..........

                              ............clipa in care i-am auzit inimioara batand, pe atunci nu stiu cat am realizat ca sunt mamica, dar stiu ca, toate celulele din mine imi tremurau de emotii. Apoi ce a urmat si urmeaza e o intreaga poveste minunata. O poveste pe care toate mamicile din lume o stiu. Acum as vrea sa-i vorbesc ei, fetitei mele, sa-i spun cateva lucrusoare ca de la o viitoare mamica la viitoarea ei fetita, sperand ca, peste cativa ani sa citeasca asta si sa o fac sa zambeasca cu rugamintea sa-mi ierte stangacia de viitoare mamica.

                '' Ingerasul meu iubit,
                           

                              Acum cand iti vorbesc, esti inca la mine in burtica, din acel samburel micut, micut, ai crescut usor, usor. Esti o fetita care catareste 2,500 g. Pe 18 mai, o sa ne intalnim pentru prima oara. Samburelul meu, eu cu tati tau suntem terminati de emotii. Iti jur! Vorbim de tine in fiecare zi, te intoarcem pe toate fetele, ca niste babe autentice. Ba, ca vei avea ochii nu stiu cum, nasucul asa, gurita asa...,,zici ca suntem nebuni. De fapt, samburel, ai parinti nebuni, sa stii. Asta ca sa stabilim din capul locului. :) Zambesc acum, e atat de frumos sa te stiu in mine, sufletelul meu, n-am cuvinte sa-ti descriu. Sa stii ca, uneori ma incearca sentimentul sa te tin acolo in mine tot timpul, sa te pot proteja, lumea asta, care urmeaza s-o cunosti, e ciudata, draga mea. Dar, suntem langa tine si vom incerca sa te invatam, sa te corectam, sa fim alaturi de tine in tot ceea ce faci. Nu o sa vrem sa stim tot ce faci sau ce gandesti. Si daca am vrea, stim ca acest lucru este imposibil, dar vrem sa stim, in general:). Tu auzi?! Sa vorbesti cu noi, samburel. Sa nu te feresti cu totul, pentru ca, daca pe lumea asta este cineva care iti vrea numai si numai binele, noi suntem aceia. 

                               Sunt atatea de zis.....draga mea....Sa-mi fii desteapta si independenta. Sa nu depinzi de nimeni, niciodata. Odata facut un compromis, intri intr-un joc tare intunecat si te pierzi. Iti pierzi principiile, educatia, stapanirea...nu mai poti trai viata ta. Si vreau s-o traiesti asa cum simti, cum iti trece prin capsor. Sa-mi citesti draga mea, carti. Multe. Felurite. Nu vreau sa fii o pitipoanca, o pisi care nu poate duce o conversatie decenta, cap-coada. Sa fii modesta si sincera. Calculata. Sa stii, sa spui, NU si Da! Fara jena! Sa iubesti viata. S-o respiri, bucatica cu bucatica. Vis-a-vis de barbati, ar fi mai bine sa tac. Asta e o discutie mult prea profunda:) O s-o aveam, dar nu aici si acum. Dar ceva, trebuie sa punctez. Sa nu suferi ca o mare fraiera. O sa iubesti, o sa suferi, stiu asta, e firesc, dar nu ca o fraiera, bine?:)

                                Sufletelul meu scump, am atatea sa-ti spun, dar o sa avem timp, toata viata. De abia astept ziua de 18, sa ne vedem. Iti promitem, cu sufletul ca o sa fim langa tine indiferent de orice situatie. O sa respiram cu tine, prin tine. Sa nu uiti asta.

 
                                                                        Te iubim neconditionat!
                                                                         
                                                                                               Tati si mami.


                                               

                                               
                                                 

                                                                                 
                 

Punct. Si de la capăt.

                     Vine un moment în viață când totul în jurul tău suferă modificări. Când e momentul pentru schimbare. Schimbare care în general, sperie. Si e atât de nenatural sa încercăm să nu o acceptăm pentru că științific, celulele din noi se regenerează o data la 7 ani, iar dacă ele pot, dacă așa a fost lăsat de ce să ne chinuim. Ne agățam atât de mult de amintirile vechi în loc să ne facem altele noi, insistăm cu tarie sa credem ca orice din viața noastră poate fi permanent. Ne agățam de felul în care lucrurile erau cândva, în loc să le lăsăm să fie ceea ce au devenit acum. Dacă reușim sa ne rupem de aproape tot ceea ce e vechi și să-l înlocuim cu noul apărut, am putea simți ca ni se acordă o nouă șansă la viață, putem să ne reinventăm și o sa putem sa ne naștem din nou. Acum, felul în care trecem prin schimbare ține doar de noi. Schimbarea poate sa ne ucidă sau poate să ne dea aripi. Dar pentru că, timpul nu așteaptă, e păcat să nu ne aruncăm în val, să-l ratăm. Timpul nu așteaptă. Acum ai 30 de ani și mâine te trezești la 65. Fără chef de valuri, fără chef de schimbare, ba mai mult, cu o resemnare fantastică în care nici tu nu crezi foarte tare, dar mai contează?
                      Așa că, da mi mâna și hai să ne aruncăm în gol și sa acceptăm schimbarea în cel mai firesc mod.

             

Tati meu drag, au trecut 5 ani.......

         Mi-e un asa dor, de-mi crapa pielea pe mine, ma crezi?  Ma crezi, stiu. Sper ca esti bine acolo unde ai plecat, dragul meu tata. Sper. De fiica ta n-am mari noutati sa-ti spun, toate sunt cam la fel de la ultima nostra discutie. Nu-ti ascund nimic, oricum si daca as vrea sa fac asta n-am nicio sansa, stim  amandoi. Asa ca, nici nu ma fortez. Sunt bine, tati. Job-ul e acelasi, unde e ok. Cu Mircea...... ai avut dreptate. E sufletul meu pereche. Sunt fericita tati, sa nu-ti faci probleme din acest punct de vedere. 

         In rest, toate aici sunt fix la fel, sa stii. Soarele nu are alta culoare si stralucire, oamenii sunt tot asa, si buni si rai. Nimic wow nu s-a intamplat cu lumea asta, din pacate. Poate mai incolo. Sau nu.

        Tati, iti multumesc. Iti multumesc pentru tot ceea ce sunt azi. Stiu ca esti mandru de mine.                                                             

Asteapta-ma.....peste jdemii de ani o sa ne revedem, sunt convinsa de acest lucru. De abia astept sa va revad pe amandoi, de fapt. Te rog, imbratiseaz-o si pe mama si spunei sa fie cu grija de tine.

                                                                               Va iubesc cu tot ce am eu..................

                                                       

                                        

                                                

Basmul ei...majoratul ei...seara ei...

               O sa incerc sa spun, cat mai putine cuvinte, despre toata seara, vreau sa las pozele sa "vorbeasca" in locul meu. Ea, sarbatorita, este ca si fiica noastra. Si pentru ca ne este atat de draga, am planuit sa-i facem cadou de ziua ei, si nu orice zi, ziua majoratului, locusorul nostru de la Schit, unde sa-si serbeze minunata varsta. Cadoul de fapt, n-a constat in locatia in sine, de asta stia, ci faptul ca, eu impreuna cu Mircea i-am amenajat curtea pentru marea petrecere. Ce a iesit? Se vede din poze. Reactia ei? A plans de fericire. Reactia noastra? Ne-a bucurat sufletul enorm, faptul ca, am putut sa facem cadou unei pustoaice de 18 ani o seara de basm. Concluzia noastra? Lume, am imbatranit :)) Explic de ce. Nu ca n-am facut fata party-ului, ca noi ducem mult,dar la final, sa nu mai vorbesc de a doua zi, bai.....nu puteam sa ma ridic din pat. Ma durea tot. Maini, picioare.....tot. Sa istorisesc ceva din culise, haios acum, plin de nervi atunci. La un moment dat cand lucram de zor la amenajarea curtii, eram la stadiul de agatat poze prin curte, pe un fir de ata, dupa o ora si ceva le-am terminat de atarnat, frumos si elegant, m-am indepartat usor si sfios privesc in ansamblu minunea ce am facut-o, mi-am aprins o tigara si am tras satisfacuta, eram multumita de rezultat. Ce vorbesti! N-a durat bucuria 10 min! Brusc s-a pus vantul.....nu vrei sa stii !! Toate pozele mele erau varza, incurcate intre ele, fire inodate unele cu altele, sucite, invartite....bai, am innebunit! Pe loc! Puna-te si taie ata, taie fire, descurca poze si aranjeaza-le prin pomi una cate una, ca altfel riscam sa patesc la fel. Totul facut cu injuraturi, cu strambaturi, cu draci!  Buuun! Facut, bifat, ochit, aranjat. Apoi, o alta nebunie, asta la finalul finalului, totul era pus la locul lui, totul era perfect, fata noastra, sarbatorita trebuia sa ajunga la fata locului, pac, a inceput sa ploua, asa...de control. Common!!!! Eram in pragul depresiei!! Asta pentru ca a trebuit din nou sa adun toate pozele, in afara de pozele alea blestemate, mai aveam draciile alea colorate care atarnau in pomi, astea erau facute din hartie creponata, lucrasem la ele o zi intreaga si nenorocita aia de ploaie mi le facea praf!?...nuuuu! Imagineaza-ti! Le-am strans pe toate, le-am pus la loc sfant unde nu era riscul sa le fie distruse, apoi le-am agatat iar si....ce crezi, iar picura a ploaie! Nu! Cineva de sus isi bate joc de mine, am zis!:) Nu le-am mai adunat si am zis, fie ce o fi! Nu stiu cum, cert este ca n-a mai plouat si a fost bine, eu happy, ei happy...

              Am zis ca nu vorbesc mult si uite ca nu ma mai opresc. Sunt fericita ca ne-a iesit party-ul asa cum am planuit. Despre copiii invitati, ce sa zic.......frumosi cu totii. Ne-au umplut curtea cu starea euforica, cu visele lor, cu sperantele, cu nebuniile varstei. Cu totii urmeaza sa devina oameni mari. Multa bafta copii si un gram de noroc. Si copilasi, cand facem noi 50 de ani, vrem si noi o surpriza de genul, ca zau, nu ne-ar strica:)