Fara masura...cu masura?

Cu sau fara? Am citit despre asta intr-o carte...si ma gandeam ca eu acasa printre multe alte lucruri invatate de la unul din parintii mei a fost acesta.Sa simt, sa sper, sa cred, sa ofer, sa iubesc fara masura. In mare parte am reusit sa-mi traiesc viata fara masura, doar ca uneori din diverse motive, a trebuit sa aleg si varianta cu masura.As vrea, ca toata viata mea sa o pot trai "fara masura", sa nu fie nevoie de acel stop in care sa-mi spun in gand "stai, acest lucru trebuie facut cu masura,nu te arunca in val de nebuna".Valuri au fost multe si aruncari la fel de multe, poate si cand nu exista niciun val, dar ce conta...sufletul meu asa a vrut, sa simta, sa iubeasca "fara masura".
Si da iubesc fara masura.O singura data pot sa traiesc "fara masura" si atunci o fac cat pot si de cateori pot! Iti vine sa urli in gura mare ca iubesti, ca te-ai saturat, ca esti fericit, ca nu mai vrei, ca vrei....fa-o!!!! Ai face "acel" lucru dar nu o faci ca sigur vei auzi pe cineva spunand " e dus(a) saracu" Fa-o! Oricum va veni un moment cand se va gasi cineva sa zica acest lucru chiar daca n-o faci.
Stau si ma gandesc, am facut x lucru fara masura si s-a dovedit devastator...daca imi ofeream acel cu masura era mai putin devastator(?) sau nu era de loc? E in masura cineva sa-mi spuna mie despre trairile mele ca daca as fi acordat mai multa masura la cutare lucru era mai bine? A fost devastator? Mi-am asumat asta voit sau nu. Dar am facut-o! Crezi cu tarie ca daca faci acel ceva e formidabil si constati dupa ca te-ai inselat?! Si ce! Ai crezut! Pentru o secunda a fost formidabil. Vine un moment cand pentru cateva clipe din viata ta ai da toata viata ta! Si atunci pentru aproape toate clipele din viata mea atat cat pot le ofer fara masura din belsug. Simti cu masura? dar ca simti tu, nu pentru ca iti impune acel cineva...atunci traieste fiinta cu masura, probabil pentru tine acel cu masura e acel al meu fara masura.