miercuri, 30 aprilie 2014

Povestea de la stana



                 A fost sa fie sa ajung in w end-ul trecut la o stana. O stana de oi. Daca n-ati facut asta pana acum, trebuie bifata pe lista de aventuri a vietii voastre. Lasa-ti telefonul acasa, aduna o mana de oameni si plecati in aventura. N-am spus sa-ti lasi telefonul acasa pentru n-ai semnal acolo, ca ai , dar e mai mare pacatu' sa fi si acolo dependent de el.
                Inainte de a te imbarca spre stana, asigurate ca te-ai dotat cu tot ce trebuie. Si pentru ca esti roman, fa-o ca la carte frate (!) , nu asa. Adica, noi am cumparat tone de mici, nu pentru ca eram multi dar stii tu......sa fie :)), in portbagaj am facut loc pentru damigeana de vin, gratar si.........goooooo!
               Stana la care am ajuns noi, e undeva in Caras-Severin, cu masina ne-a fost permis dpdv al drumului, pana la un moment dat, apoi ne-am impartit din sarsanale, frateste si ne-am pus fundul in miscare, sus pe deal. In dreapta ta munti, in stanga vai, in fata poienite de flori, iar noi, dragii de noi, chititi pe bauta si rupti de foame. In ziua in care am mers noi la stana, se-ntampla o chestie, " masuratul oilor " ii zice. Mai precis, la stana cu pricina, se aduna oile in tarc, urmand mulsul lor. Cum fiecare baci are oile lui, dupa nebunia cu mulsul, urmeaza masuratul laptelui, astfel se stabileste cat lapte produc " fetele " lui tata, urmand ca mai apoi, la urmatoarele ture de muls, fiecare stie cat lapte ii revine, ba mai mult, i se dubleaza cantitatea la prima tura de muls si mai apoi isi intra in normal. O cocomarla de genul, in fine....nu stiu daca m-am facut inteleasa.
                 Recunosc, pana acum, n-am vazut tot procedeul mulsului. Si era mai mult decat minunat, daca ramaneam la acest nivel, sa-mi bag! Horror! Tu, cel care n-ai vazut, ca si mine, cum se mulge o oaie, nici sa nu te roada curiozitatea. Mananca-ti branza linistit/a acasa, ca e buna si nu-ti complica existenta, pe bune :)) N-am sa-ti detaliez, crede-ma.....o sa ma urasti toata viata:)). Am fost convinsa ca n-am sa mai pot manca, cat traiesc, branza. Dar mi-am propus si am zis, ca nu ma las eu asa usor, ce pana mea! Am dat delete in urmatoarele minute, la minunata imagine cu mulsul si uite-ma inca dornica de branza:)
                  In schimb, pentru oamenii care fac asta, toata stima, pe bune. Job-ul lor, acesta este. Sot, sotie, copil, mama,soacra, cu totii ajuta la treaba asta. Femeile alea, d-zeule.....au o asa viata! Bine, pentru ca asta e viata lor, de cand se stiu ele, li se pare absolut normal, tot ceea ce fac, mie.....mi s-a parut de domeniul fantasticului, sincer. Curge si banu din toata treaba asta, adevarat....dar sa-mi bag, ma vreau asa saraca dar fara oi, mama lor de oi:)). Dar inca o data, ma inclin in fata lor, pentru tot efortul depus.
                   Ceea ce a urmat, dupa ce toata lumea si-a terminat treaba.......a fost delicios. Mancarea a fost atat cat sa te lingi pe degete, apoi s-a stat la cate o sueta, langa cate o batranica sau batranel. stii tu, din aceia rupti din poveste. A fost fara fite, mofturi......fara oameni stricati de vreme:)
                                  
                                                              



































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu