marți, 29 iulie 2014

Tati meu drag, au trecut 5 ani.......



         Mi-e un asa dor, de-mi crapa pielea pe mine, ma crezi?  Ma crezi, stiu. Sper ca esti bine acolo unde ai plecat, dragul meu tata. Sper. De fiica ta n-am mari noutati sa-ti spun, toate sunt cam la fel de la ultima nostra discutie. Nu-ti ascund nimic, oricum si daca as vrea sa fac asta n-am nicio sansa, stim  amandoi. Asa ca, nici nu ma fortez. Sunt bine, tati. Job-ul e acelasi, unde e ok. Cu Mircea...... ai avut dreptate. E sufletul meu pereche. Sunt fericita tati, sa nu-ti faci probleme din acest punct de vedere. 
         In rest, toate aici sunt fix la fel, sa stii. Soarele nu are alta culoare si stralucire, oamenii sunt tot asa, si buni si rai. Nimic wow nu s-a intamplat cu lumea asta, din pacate. Poate mai incolo. Sau nu.
        Tati, iti multumesc. Iti multumesc pentru tot ceea ce sunt azi. Stiu ca esti mandru de mine.                                                             

Asteapta-ma.....peste jdemii de ani o sa ne revedem, sunt convinsa de acest lucru. De abia astept sa va revad pe amandoi, de fapt. Te rog, imbratiseaz-o si pe mama si spunei sa fie cu grija de tine.
                                                                               Va iubesc cu tot ce am eu..................

                                                       

                                        



                                                

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu