Povestea de la stana

                 A fost sa fie sa ajung in w end-ul trecut la o stana. O stana de oi. Daca n-ati facut asta pana acum, trebuie bifata pe lista de aventuri a vietii voastre. Lasa-ti telefonul acasa, aduna o mana de oameni si plecati in aventura. N-am spus sa-ti lasi telefonul acasa pentru n-ai semnal acolo, ca ai , dar e mai mare pacatu' sa fi si acolo dependent de el.

                Inainte de a te imbarca spre stana, asigurate ca te-ai dotat cu tot ce trebuie. Si pentru ca esti roman, fa-o ca la carte frate (!) , nu asa. Adica, noi am cumparat tone de mici, nu pentru ca eram multi dar stii tu......sa fie :)), in portbagaj am facut loc pentru damigeana de vin, gratar si.........goooooo!

               Stana la care am ajuns noi, e undeva in Caras-Severin, cu masina ne-a fost permis dpdv al drumului, pana la un moment dat, apoi ne-am impartit din sarsanale, frateste si ne-am pus fundul in miscare, sus pe deal. In dreapta ta munti, in stanga vai, in fata poienite de flori, iar noi, dragii de noi, chititi pe bauta si rupti de foame. In ziua in care am mers noi la stana, se-ntampla o chestie, " masuratul oilor " ii zice. Mai precis, la stana cu pricina, se aduna oile in tarc, urmand mulsul lor. Cum fiecare baci are oile lui, dupa nebunia cu mulsul, urmeaza masuratul laptelui, astfel se stabileste cat lapte produc " fetele " lui tata, urmand ca mai apoi, la urmatoarele ture de muls, fiecare stie cat lapte ii revine, ba mai mult, i se dubleaza cantitatea la prima tura de muls si mai apoi isi intra in normal. O cocomarla de genul, in fine....nu stiu daca m-am facut inteleasa.

                 Recunosc, pana acum, n-am vazut tot procedeul mulsului. Si era mai mult decat minunat, daca ramaneam la acest nivel, sa-mi bag! Horror! Tu, cel care n-ai vazut, ca si mine, cum se mulge o oaie, nici sa nu te roada curiozitatea. Mananca-ti branza linistit/a acasa, ca e buna si nu-ti complica existenta, pe bune :)) N-am sa-ti detaliez, crede-ma.....o sa ma urasti toata viata:)). Am fost convinsa ca n-am sa mai pot manca, cat traiesc, branza. Dar mi-am propus si am zis, ca nu ma las eu asa usor, ce pana mea! Am dat delete in urmatoarele minute, la minunata imagine cu mulsul si uite-ma inca dornica de branza:)

                  In schimb, pentru oamenii care fac asta, toata stima, pe bune. Job-ul lor, acesta este. Sot, sotie, copil, mama,soacra, cu totii ajuta la treaba asta. Femeile alea, d-zeule.....au o asa viata! Bine, pentru ca asta e viata lor, de cand se stiu ele, li se pare absolut normal, tot ceea ce fac, mie.....mi s-a parut de domeniul fantasticului, sincer. Curge si banu din toata treaba asta, adevarat....dar sa-mi bag, ma vreau asa saraca dar fara oi, mama lor de oi:)). Dar inca o data, ma inclin in fata lor, pentru tot efortul depus.

                   Ceea ce a urmat, dupa ce toata lumea si-a terminat treaba.......a fost delicios. Mancarea a fost atat cat sa te lingi pe degete, apoi s-a stat la cate o sueta, langa cate o batranica sau batranel. stii tu, din aceia rupti din poveste. A fost fara fite, mofturi......fara oameni stricati de vreme:)

                                  

                                                              

Obisnuiti cu obisnuinta......

                                                                        

                 

               Treaba asta cu obisnuinta exista de cand ne stim. Am acceptat-o fara prea multe comentarii pentru ca asa e.....obisnuit. Si cum azi, m-am trezit cu asta in cap, pe parcursul intregii zile mi-am urmarit obisnuintele mele. Evident ca-s multe. Unele sunt preluate de la cei de langa mine, altele sunt fix personale create din propriile porniri si mai am si dintre acelea, identice cu ale tale. Nu stiu daca as putea spune, ca ma scot din minti, e prea mult, privindu-le mai in amanunt, unele sunt de-a dreptul caraghioase, altele haioase....

                Ia o zi din viata ta si urmareste-o. De la cum te trezesti tu dimineata, zilnic la aceeasi ora, mananci covrigul ala cu mac sau ba, bei cafeaua si iti fumezi, clar tigara minunata, in cazul fumatorilor, mergi la job, apoi ajungi acasa, unde faci aceleasi chestii, la care imi permit sa adaug, obisnuite, iesi in oras, ajungi acasa, te pui la somn si a doua zi incepem ritualul din nou. Bine, in fiecare zi mai  apar si altele altfel si nu intotdeauna, dar cu certitudine obisnuitele, obisnuitelor raman forever.

                 Acum zi si tu, n-ai senzatia ca urmezi un scenariu? E aproape identic pentru toti, cu marunte schimbari, esentiale sau nu, dar cert este ca orice ar aparea in plus, lucrurile facute in mod obisnuit nu dispar. Mi s-a intamplat ca, in anumite momente, fie ele fericite sau triste, sa ma gandesc, ca sigur si precis fix la ora aia, exact in acel moment si altcineva pe lumea asta care simte exact la fel.  Iti dai seama, ar fi super misto, ca fix in momentul ala, sa poti vedea ruland ca un film, fix acea persoana, care face acelasi lucru ca tine, avand posibilitatea sa-i trimiti un mesaj, un fel de whatsapp, na...sa-i zici " ce faci ma omule, si tu? din nou?" :) Mda, am o imaginatie dusa spre extrema:), sa revenim la lucruri mai pamantesti, zic.

                  Asa.....ce-ar fi de maine sa nu mai repet o parte din toate lucrurile astea, vesnic prezente in viata mea? Oare as putea modifica ceva? Ia sa vedem. Care sunt o parte din lucrurile pe care le repet in fiecare zi? Pai, ma trezesc si cu ochii inca inchisi, il dragalesc pe Ralfi, apoi merg la baie, unde se intampla tot tacamul  necesar si util:), apoi imbracat si iesit afara cu Ralfi. Sa modific ceva aici? Mmmmm mmmnu! N-am cum. Nici la ordinea lucrurilor nu pot umbla. Pai, ce sa fac?! Sa nu ma mai trezesc? Sa-l chinui pe Ralfi si sa-l las in  pana mea sa tina pisulica, pana ii explodeaza vezica? :) Sau, sa-mi plesneasca mie?:)) Mmmnu, deci inceputul zilei l-am lamurit. Apoi daca ma gandesc la restul, ce ramane? Merg la job. La job, schimbam ceva? pai ce?:) Si uite, ca ajung la ora cand plec de la job spre casa. Pai nu ma mai duc acasa, na:) Rahat:) Stop! Probabil , acum cand scriu despre asta, pot sa-mi impun si sa modific din lucrurile obisnuite, dar de maine, revin la ele, bine mersi din......hai cu totii in cor sa zicem....o b i s n u i n t a. Deci, despre ce dracu vorbesc, de fapt?:) Hai, sa n-o mai zgudui, este clar ca acest scenariu al meu ramane neschimbat. Am zis la inceputul postarii ca nu ma enerveaza asta, bai (!) , pentru ca realizez ca voi face la fel pana la 70 de ani, chiar ma enerveaza. Ce viata, banala!:) Exagerez, stiu ca nu-i banala dar la fel de bine stiu ca-i plina de lucrurile astea obisnuite, repetate in nestire in fiecare zi. Dar, una peste alta, hai sa nu transformam obisnuinta in depententa. Dependenta da in altceva si e horror sa devii dependent....de orice. Am zis!

                      Cu o fantastica obisnuita, te salut cu mare drag........

     

                

Cand te surprinde fericirea......

..........zbori. Iti zic, precis zbori ! :) Nu te ridici de la pamant fizic, dar crede-ma pe cuvant, totul in tine prinde aripi. Nu ma crezi, asa-i?! O sa-ti zic cateva vorbe despre doua locatii din Romania, in care simti asta. E obligatoriu sa ajungi, asta daca n-ai facut-o deja pana acum. Daca ai ajuns, bravos mai nebunule sau nebuno, vorbim aceeasi limba:)

            W-end-ul trecut, mi-am luat baiatul de mana si am ajuns la Balea Lac, unde aveam cazare pentru o noapte in Ice Hotel. Am mai fost la Balea, pe timp de primavara-vara, dar niciodata iarna. Din momentul in care telecabina s-a pus in miscare spre Balea Lac, incep sa se intample in tine lucruri. Lucruri faine. Privelistea e de nedescris, iar odata ajuns sus, iti vine instantaneu sa urli :) Nu stiam de ce sa ma bucur mai intai. Ba de muntii  aia minunati care ma inconjurau din toate partile, ba de hotelul si biserica de gheata, ba de baiatul meu....Le-am luat pe rand, apoi le-am luat impreuna si a fost bine:)

             Despre dormitul in hotel spun doar atat: e neeeeebunie!!!! Si nu te astepta sa dormi foarte confortabil, ca n-ai sa vezi asa ceva. In schimb o sa ai o experienta de neuitat. Iti jur!! Si nu, nu ti-e frig, asta ai tendinta sa crezi. E racoare, dar nu mori de frig. Pana la urma e si firesc sa nu fie la fel de confortabil ca intr-o camera normala, common......vorbim de un hotel din gheata, nu din caramizi :). Nu e imposibil si nici urat. E altceva!:) Acum sa-ti mai zic ceva, pana sa ajungi in camera la somn, trebuie sa bei. Tot ce au prin barul hotelului!:) Si .....siiiiiiiii cand in sfarsit ai ajuns in camera de gheata.........fa sex in pana mea!!!:) Da, da,da! Poti!:) Si e.....iar nebunie! Ce sa mai zis? A fost atat de fain, pe cuvantul meu. A fost perfect! Mi-am bucurat sufletul cu toate senzatiile alea misto si nu numai. Acolo am intalnit si oameni frumosi. E vorba de cativa pustani din Cluj. Si uite cum impreuna cu ei, a doua zi, ne-am luat zborul de la Balea spre Avrig. Acolo am mers croiti sa facem echitatie, de fapt de acasa am plecat croiti si pentru asta.:) Totul s-a intamplat la pensiune Brandusa. Aceasta e a doua locatie. Stii cum a fost la echitatie??? Vis! Du-te, ma! N-as fi zis asa  ceva! E mortal!:) Farmecul e ca, ai posibilitatea de-a merge cu calutii timp de-o ora pe dealuri si vai si nu intr-un tzarc mic. Ce-ti mai trebuie?! Absolut nimic. Iar despre cai....numai cuvinte de lauda. Imi venea sa-i iau acasa. Combinatia a fost perfecta, dormitul la rece apoi hoinaritul cu caii prin paduri. Te incearca atatea senzatii, asa dintr-o data, incat zici ca ai innebunit de fericire.:)

                        Na, cateva poze sa vezi cu ochii tai ca nu vorbesc tampenii. Si daca nici asa nu te conving, ia ia-l frumos pe nebunu tau sau nebuna ta de mana si mergi sa vezi live.

                                  

                           

Vorbind despre 2014

      

         A inceput ciudat, zau. Nu o sa intru in amanunte despre ce, cine, cum si de ce. Ce vreau?.....un an zgomotos. Sa se intample un tsunami in viata mea, si sa ma zguduie, cu multe lucruri bune. Sa dea cu mine de toti peretii :), zugraviti in chestii colorate si calde. Sa ma loveasca de oameni frumosi si zambitori, sa ma ridice pana la cer, sa pot zbura pana peste mari si tari, sa provoace dezastre catastrofale cu toate lucrurile tampite si idioate din viata mea, sa ma invarta si sa ma cocoloseasca cu tot felul de chestii funny, sa-mi agite inima intr-un asa hal incat sa-mi tremure nebuna, pana se scapa pe ea de emotii :) Brusc sa se opreasca din toate ridicarile alea catre nori ca sa-mi pot trage sufletul o clipa, apoi.....sa inceapa din nou zapaceala. Asta e anul meu, asa il vreau. Incarcat! Zdruncinat! Il vreau, plin de toate gusturile...... negustate :) 

          Voua? Va doresc un an in toate culorile posibile. Pictati-l in toate culorile existente pe lumea asta. Ba mai mult, inventati voi o culoare noua...Faceti ceva, orice....nu dormiti! :)

Mi-am miscat inima in piept.....cu sufletul la gura

             .........asta se-ntampla cand sunt fericita. Despre asta vreau sa vorbesc azi, despre fericirea aceea pe care uneori nu stii s-o definesti, s-o spui in cuvinte.

                      Nu stiu cum arata fericirea ta, nu-i stiu culoarea sau gustul dar stiu exact ca, iti misca inima in piept si tie asa cum mi se-ntampla mie. Si mai stiu ca deseori uitam sa fim fericiti, ca ne impotmolim in tot felul de tampenii si ne incarcam sufletul cu mii si mii de lucruri ciudate, pana ne sufocam cu ele, tocmai de aceea vreau sa vorbesc despre fericirea asta frumoasa care ne scapa, atat de des printre degete. Stiu si eu la fel cum stii si tu, ca lucrurile simple provoaca cel mai des fericire pura, dar pentru ca viata asta a noastra o traim intr-o  viteza nebuna, lucrurile astea simple trec pe langa noi neobservate. Asa ca, draga mea....dragul meu........opreste-te si fii fericit/a de cate ori poti. Te rog! Nu-mi spune ca n-ai motive, nu-mi spune. Ca ai! Simplu fapt ca suntem sanatosi si inca intregi la minte ar trebui sa ne faca fericiti :)

                       Ce-mi misca mie inima in piept? Sunt o mie si una de chestii....... de curand de exemplu,  am fost plecata intr-un loc minunat, loc despre care intotdeauna spun ca, Dumnezeu l-a creat special pentru mine si pentru el. Acest loc se afla la vreo 15 km de oras, iarba verde, pomi fructiferi, un mic riu in zona....... Mi-e greu sa-l descriu in cuvinte dar am sa pun cateva poze aici cu acest loc ca sa ma fac inteleasa. Totul in jur a ramas inverzit.....inca, e o priveliste de milioane. Cu frunzele alea cazute pe jos, se intind ca un covor nou nout prin toata padurea, linistea locului care calmeaza totul in tine, simti ca totul e al tau si numai al tau. Cerul, pamantul, mirosul ala de padure...... Si eram....cu baietii care fac parte din viata mea, baieti pe care ii iubesc neconditionat. Mi-am permis pentru cateva zile sa simt fericirea pana in maduva oaselor. Asa trebuie sa faci si tu. Chiar daca ai probleme, cine dracu nu are (?)....si eu am o groaza, probleme care-mi ingreuneaza mintea si sufletul dar le-am lasat la o parte pentru un moment. Ofera-ti .......liniste, intelegere, implinire, absolut, zbor, emotie, nebunie, vis, cantec ....ofera-le sufletului tau in primul rand, ca mai apoi sa le poti da mai departe, celui sau celei de langa tine......

                                                       

Priveste-te....ai devenit orice altceva, mai putin om.

                                                     

       
                Ma enerveaza la culme starea aia de greata si lehamite provocata de anumiti indivizi / individe, intalniti, ca vrei ca nu vrei, ca ai sau nu nevoie....pe planeta asta minunata. De fel, n-as fi vorbit aici despre lucruri gretosabile, doar ca la un moment dat, acum cateva zile, mi-a fost dat sa ma scarbesc cu totul de fiintele astea care au devenit adevarate hiene.  Si culmea, e plin de ele pe lumea asta.
               Am invatat sa le accept  in preajma mea, cu sfiala, e adevarat, dar le accept. Dar cand langa mine, sub ochii mei, musca, rup, sfasie, din omul de langa ei, innebunesc. Si o fac exact atunci cand omul respectiv este cazut cu totul la pamant, exact atunci cand are nevoie de o mana intinsa, de-o vorba...sare pe el cu disperare sa-l termine de tot.
               Spuneam ca, zilele astea am intalnit o astfel de hiena. O cunostinta buna, nu imi este atat de apropiata incat s-o numesc prietena, a cedat si e cazuta la pamant. Motivele nu le cunosc asa de bine, dar stiu ca-s lucruri adunate si a ajuns in momentul in care a renuntat sa mai lupte. Nu mai poate. Nu mai vrea....habar n-am ce se intampla in ea, cert este ca e facuta praf. Ei si langa ea, ca langa noi cu totii are parte de hienele astea despre care fac vorbire si care nu scapa nicio ocazie de a savura cate o bucatica de carne din ea. Stii ce ma scoate din toate mintile?! Hienei asteia nenorocite nici macar nu-i este foame incat sa-i gasesc, asa un mic motiv plauzibil la muscatura respectiva, nu. O face gratuit, asa...doar ca poate. E atat de greu sa-l ajutam pe cel de langa noi, atunci cand are cea mai mare nevoie? E de-al nostru, in pana mea. Si eu si tu am avut momente din astea critice in care am cedat si am zis ca ne bagam picioarele in tot si fie ce o fi,  fiinta asta, are nevoie de-o vorba blanda,de un gest curat, fara alte substraturi....pur si simplu are nevoie de noi oameni ca ea, oameni care sau ridicat si ei la randul lor din cazatura si au reusit sa mearga mai departe. Are nevoie de ajutor. De ce am renuntat la partea aceea sensibila din noi, hm? Ne-am dezumanizat, ceva de groaza! Uneori, ma sperie acest lucru, sincer. Ma sperie, de cate suntem noi oamenii in stare. De cate rautati. Si sunt convinsa ca inca n-am vazut nimic. Asta ma sperie cel mai mult, de fapt.
                  Dar pana atunci mai e un ...atunci. Incearca sa fii bun. Incearca sa intinzi mana si sa ridici de jos pe cel cazut. Ai sa vezi ca o sa-ti bucuri sufletul ajutand. Pentru toate astea nu ai nevoie de nu stiu ce efort. E nevoie doar de tine, 5 minunte de puritate. Atat.