Ti-am daruit copilul din mine...iarta-ma.

Moc

Daca mami ma vede, sa ma ia acasa odata , ca nu mai pot de doru' ei da?

Pentru tine....

Am gatit, am gatit, am gatit! N- am mai facut asta de....de mi-e si rusine sa recunosc.

Iata ce te asteapta :


Si dulcele:


Ceeeeel mai mult!

Tu ce vrei....?

....a trecut un an. La multi ani!


Astept cu cea mai mare nerabdare sa treaca acest an..si-mi doresc asa:

- vreau pe Cata cea veche inapoi...toata(!), vreau ca piticii existenti pe creieras sa dispara, vreau sa-mi fac bradut si sa-l primesc pe mosu cu fursecuri, (anul trecut bradutu a fost bolnavicios), vreau sa dispara durerea pe care o simt in partea dreapta si sa o inlocuiesc cu ceva-ul acela care o tot provoaca, vreau povesti cu zane si feti frumosi inainte de culcare chiar daca ei nu exista si ca bonus sa ma sarute purecii din(?).....cinci in cinci minute, vreau sa fiu din nou copilul ratacit si nebun, vreau clatite cu muuuulta cioco si banane si dulceata, vreau un an si inca un an si tot asa pana la un moment dat dar acel moment dat nu vreau sa se-ntample acum, vreau sa ma repar si sa repar...


P.S.-Am sa povestesc despre cum era sa nu mai pot sa vreau...pana atunci .....VREAU!

..................

Hey!!! stiu ca o stiti.(.melodia evident), am vrut sa impart cu voi momentul meu bun. Am ascultat-o toata ziua, am simtit ca face bine sufletului meu trist. Altceva, nu-s prea in stare sa ascult ca devin plangacioasa, dar melodia asta imi ia sufletul si ii cam inchide incaperile ale uracioase si negre din perioada asta.
Asadar......sssssssssssst!

A trecut un an...

....de la plecarea lui.

Nu, nu-s doar o nebuna care isi indreapta toate gandurile si trairile catre tatal ei, nu-s pesimista si uracioasa, imi este doar dor de el.Si pentru ca, atunci cand iti pleaca definitiv una din cele mai dragi persoane, ea dispare cu totul de pe lumea asta, ca si cum n-a existat niciodata, vrei cu disperare sa faci ceva. As face o gaura mare in cer, ca toata lumea s-o vada si sa-si aminteasca de el.N-am sa reusesc niciodata sa fac acea gaura mare in cer dar in schimb am acest blog unde vreau din cand in cand sa povestesc despre el.Sa traiasca aici cu mine si cu voi.
N-am sa ma lamentez , am sa incerc doar sa povestesc despre el,depsre visele lui, nebuniile lui, trairile lui.
Un adolescent in chipul unui barbat carunt, un baietel plin de viata, optimist pana in maduva oaselor, bucurandu-se ca exista, ca respira.Nu-i un cliseu ce spun acum, stiu, asa suna...dar credeti-ma pe cuvant ca tati meu era un frumos nebun cum imi place mie sa-i zic!
Era indragostit de Dunare. Exista langa baras, pe Dunare, o insulita pe care tatal meu o adora efectiv.Imi spunea ca daca ar avea bani ar cumpara-o sau cel putin si-ar dori sa fie inmormantat acolo,pe acea insula.Cand mergea acolo isi incarca bateriile, nu-si mai dorea nimic, era el cu insula lui.
Ii placea sa pescuiasca...asa in nestire daca era posibil.Cu pregatirile alea de rigoare inainte fiecarei plecari la pescuit,pescarii stiu despre ce vorbesc. Ii spuneam, ca n-am sa-nteleg niciodata statul ala aiurea pe balta cu ochii la pluta aia nenorocita si poate,poate! Legat de pescuit eu aveam of-ul meu, era perfect daca nu prindea nimic, asta pentru ca eu eram cea care il curata. Credeti-ma, o placere!:)
Ii placea fantastic de mult Eminescu.Asculta cu mare drag Tudor Gheorghe, imi amintesc ca de cateva ori l-am surprins lacrimand pe melodiile lui.
Nu suporta singuratatea.Orice dar sa nu fie singur.Traia tot.Cu suflet. Era vesel..un om vesel si cand era trist.M-a invatat sa respir adanc si problema cea mai grava. S-o traiesc si sa invat ce pot din ea.Perioada mea de adolescenta a fost minunata in preajma lui. Aveam o problema? Bine si? pentru asta trebuie sa murim? hai s-o rezolvam cumva.Cam asa privea lucrurile.Nu zic ca nu l-au doborat la un moment dat o goaza de chestii, sigur si precis au fost, tot ce am incercat este sa redau starea lui generala.
Sunt multe de zis despre el dar le voi spune pe rand ca altfel as scrie in nestire aici fara oprire si fara inteles probabil:)
Vreau sa mai spun un singur lucru...doresc ca pe lumea aceasta sa existe toti tatii ca tati meu. Iar eu imi doresc ca atunci cand sunt parinte sa fiu macar 10% din cat a fost el cu mine.
Dumnezeu sa te odihneasca in pace frumos nebun!

Fara masura...cu masura?

Cu sau fara? Am citit despre asta intr-o carte...si ma gandeam ca eu acasa printre multe alte lucruri invatate de la unul din parintii mei a fost acesta.Sa simt, sa sper, sa cred, sa ofer, sa iubesc fara masura. In mare parte am reusit sa-mi traiesc viata fara masura, doar ca uneori din diverse motive, a trebuit sa aleg si varianta cu masura.As vrea, ca toata viata mea sa o pot trai "fara masura", sa nu fie nevoie de acel stop in care sa-mi spun in gand "stai, acest lucru trebuie facut cu masura,nu te arunca in val de nebuna".Valuri au fost multe si aruncari la fel de multe, poate si cand nu exista niciun val, dar ce conta...sufletul meu asa a vrut, sa simta, sa iubeasca "fara masura".
Si da iubesc fara masura.O singura data pot sa traiesc "fara masura" si atunci o fac cat pot si de cateori pot! Iti vine sa urli in gura mare ca iubesti, ca te-ai saturat, ca esti fericit, ca nu mai vrei, ca vrei....fa-o!!!! Ai face "acel" lucru dar nu o faci ca sigur vei auzi pe cineva spunand " e dus(a) saracu" Fa-o! Oricum va veni un moment cand se va gasi cineva sa zica acest lucru chiar daca n-o faci.
Stau si ma gandesc, am facut x lucru fara masura si s-a dovedit devastator...daca imi ofeream acel cu masura era mai putin devastator(?) sau nu era de loc? E in masura cineva sa-mi spuna mie despre trairile mele ca daca as fi acordat mai multa masura la cutare lucru era mai bine? A fost devastator? Mi-am asumat asta voit sau nu. Dar am facut-o! Crezi cu tarie ca daca faci acel ceva e formidabil si constati dupa ca te-ai inselat?! Si ce! Ai crezut! Pentru o secunda a fost formidabil. Vine un moment cand pentru cateva clipe din viata ta ai da toata viata ta! Si atunci pentru aproape toate clipele din viata mea atat cat pot le ofer fara masura din belsug. Simti cu masura? dar ca simti tu, nu pentru ca iti impune acel cineva...atunci traieste fiinta cu masura, probabil pentru tine acel cu masura e acel al meu fara masura.

Pentru puiutul meu ....

Pentru ca ai fost cu mine chiar si atunci cand nu eram impreuna, pentru ca ma faci sa rad atunci cand plang in hohote, pentru ca imi oferi gura de aer atunci cand sunt pe cale de a ma sufoca, pentru ca ma certi atunci cand fac greseli asta pentru ca iti pasa, pentru ca ma ierti atunci cand fac pe nebuna, pentru ca nimic nu are sens si gust fara tine, pentru ca sunt a ta, pentru ca esti al meu, pentru ca ma iubesti chiar si atunci cand sunt nesuferita, pentru ca ai rabdare, pentru ca sufletul tau este un mic puiut de omulet minunat, pentru ca fara tine nu vreau, pentru ca imi cumperi ou kinder:), pentru ca atunci cand sunt langa tine tot raul trece, pentru ca esti un om minunat.....pentru toate astea iti multumesc .......

Un pic de roz spre seara

Azi am primit papuceii de fata,m-am bucurat tare la primire, iar acum juma' de ora la incaltare.Sunt ....zapaciti,unul mai zapacit ca altul,pentru ca da, am stabilit, sunt baieti amandoi:))si eu o mica perversa:)).Vezi,am spus bine cand am spus, ca un pic de roz seara incalzeste sufletul, dar foarte rar ,cel putin din punctul meu de vedere(nu-s moarta dupa culoarea asta!).M-au facut sa zambesc.Poate sunt fermecati.O sa-ncerc si maine seara sa vad daca au acelasi efect si daca da...m-am scos!
Noapte rozalie voua nevazutilor!:)

Imi este dor.....

Aproape zilnic deschid acest blog si pana in ziua de azi nu am reusit sa scriu ceva aici,macar un punct.Azi aici si acum se pare ca mazgalesc cate ceva si e bine si nu trebuie sa ma opresc.
Am luat hotararea de a face blog-ul acesta intr-un moment nu tocmai bun din viata mea ,sperand sa am momentul meu de liniste ...sa respir aer curat.
Imi este dor sa mai fiu pustiulica .Imi este dor de camera mea de adolescenta unde totul era intr-o ravaseala continua .Mi-e dor de prima tigara fumata ,de fapt de starea simtita la prima tigara,primul sarut,primul fluturas prin stomac,prima iubire si de ce nu prima dezamagire.Mi-e dor sa fiu acasa la ai mei ,cu ai mei ...pustiulica.
Imi este dor de ..tati! Atat de mult..as da cativa ani din viata mea sa mi se mai dea o zi si o noapte cu tatal meu.10 ani pentru o zi si-o noapte!
Ciudat, am senzatia ca inainte de a pleca in calatoria fara intoarcere a tatalui meu acel ceva mi-a acordat acea mult dorita zi mentionata mai sus si ori eu acum dupa ce despic firu-n patru cred ca , sau mi se pare insuficient ce am facut in acea zi sau chiar n-am facut.Ar trebui sa fiu fericita ca am putut sa-mi iau ramas bun de la tatal meu chiar daca pentru asta a trebuit ca el sa sufere psihic si fizic?!
Mi-e dor de el...rau...ma doare dorul de el! As vrea uneori sa-l uit .Stiu. Suna ca dracu,dar asa as scapa de durerea asta .Uneori imi este imposibil sa realizez ca el nu mai este de loc! Ca a disparut pentru totdeauna! Niciodata n-am avut acest sentiment ..si au trecut aproape 6 luni de la plecarea lui.6 luni!!
Mi-e dor din nou.Imi este dor.!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!