6 ani...

                       




.........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................



                 

                         E pentru prima oara cand, nu stiu ce sa-ti spun. Nu pentru ca n-as avea ce ,ca am o groaza, dar e un gol atat de imens in mine, incat refuz parca, sa-ti vorbesc asa, prin scris, ma enerveaza acest lucru de mor! In fine...
                         Mi-e dor de tine....Mi-e dor. Esti in mine si in mine vei ramane toata viata. Tac.
                          Si da, s-a nascut!:) Te iubesc nespus de mult.
                     
                       
                         
                         

De vorba cu samburelul meu........

                             Am nevoie de o secunda, sa trag usor aer in piept, sa-mi potolesc bataile inimii si sa dau drumul vorbelor care se plimba prin mine, despre tot ce inseamna ghemotocul cel mic, cel care ma gadila in fiecare zi prin burtica. A fost o data ca niciodata..........

                              ............clipa in care i-am auzit inimioara batand, pe atunci nu stiu cat am realizat ca sunt mamica, dar stiu ca, toate celulele din mine imi tremurau de emotii. Apoi ce a urmat si urmeaza e o intreaga poveste minunata. O poveste pe care toate mamicile din lume o stiu. Acum as vrea sa-i vorbesc ei, fetitei mele, sa-i spun cateva lucrusoare ca de la o viitoare mamica la viitoarea ei fetita, sperand ca, peste cativa ani sa citeasca asta si sa o fac sa zambeasca cu rugamintea sa-mi ierte stangacia de viitoare mamica.

                '' Ingerasul meu iubit,
                           

                              Acum cand iti vorbesc, esti inca la mine in burtica, din acel samburel micut, micut, ai crescut usor, usor. Esti o fetita care catareste 2,500 g. Pe 18 mai, o sa ne intalnim pentru prima oara. Samburelul meu, eu cu tati tau suntem terminati de emotii. Iti jur! Vorbim de tine in fiecare zi, te intoarcem pe toate fetele, ca niste babe autentice. Ba, ca vei avea ochii nu stiu cum, nasucul asa, gurita asa...,,zici ca suntem nebuni. De fapt, samburel, ai parinti nebuni, sa stii. Asta ca sa stabilim din capul locului. :) Zambesc acum, e atat de frumos sa te stiu in mine, sufletelul meu, n-am cuvinte sa-ti descriu. Sa stii ca, uneori ma incearca sentimentul sa te tin acolo in mine tot timpul, sa te pot proteja, lumea asta, care urmeaza s-o cunosti, e ciudata, draga mea. Dar, suntem langa tine si vom incerca sa te invatam, sa te corectam, sa fim alaturi de tine in tot ceea ce faci. Nu o sa vrem sa stim tot ce faci sau ce gandesti. Si daca am vrea, stim ca acest lucru este imposibil, dar vrem sa stim, in general:). Tu auzi?! Sa vorbesti cu noi, samburel. Sa nu te feresti cu totul, pentru ca, daca pe lumea asta este cineva care iti vrea numai si numai binele, noi suntem aceia. 

                               Sunt atatea de zis.....draga mea....Sa-mi fii desteapta si independenta. Sa nu depinzi de nimeni, niciodata. Odata facut un compromis, intri intr-un joc tare intunecat si te pierzi. Iti pierzi principiile, educatia, stapanirea...nu mai poti trai viata ta. Si vreau s-o traiesti asa cum simti, cum iti trece prin capsor. Sa-mi citesti draga mea, carti. Multe. Felurite. Nu vreau sa fii o pitipoanca, o pisi care nu poate duce o conversatie decenta, cap-coada. Sa fii modesta si sincera. Calculata. Sa stii, sa spui, NU si Da! Fara jena! Sa iubesti viata. S-o respiri, bucatica cu bucatica. Vis-a-vis de barbati, ar fi mai bine sa tac. Asta e o discutie mult prea profunda:) O s-o aveam, dar nu aici si acum. Dar ceva, trebuie sa punctez. Sa nu suferi ca o mare fraiera. O sa iubesti, o sa suferi, stiu asta, e firesc, dar nu ca o fraiera, bine?:)

                                Sufletelul meu scump, am atatea sa-ti spun, dar o sa avem timp, toata viata. De abia astept ziua de 18, sa ne vedem. Iti promitem, cu sufletul ca o sa fim langa tine indiferent de orice situatie. O sa respiram cu tine, prin tine. Sa nu uiti asta.

 
                                                                        Te iubim neconditionat!
                                                                         
                                                                                               Tati si mami.


                                               

                                               
                                                 

                                                                                 
                 

Punct. Si de la capăt.

                     Vine un moment în viață când totul în jurul tău suferă modificări. Când e momentul pentru schimbare. Schimbare care în general, sperie. Si e atât de nenatural sa încercăm să nu o acceptăm pentru că științific, celulele din noi se regenerează o data la 7 ani, iar dacă ele pot, dacă așa a fost lăsat de ce să ne chinuim. Ne agățam atât de mult de amintirile vechi în loc să ne facem altele noi, insistăm cu tarie sa credem ca orice din viața noastră poate fi permanent. Ne agățam de felul în care lucrurile erau cândva, în loc să le lăsăm să fie ceea ce au devenit acum. Dacă reușim sa ne rupem de aproape tot ceea ce e vechi și să-l înlocuim cu noul apărut, am putea simți ca ni se acordă o nouă șansă la viață, putem să ne reinventăm și o sa putem sa ne naștem din nou. Acum, felul în care trecem prin schimbare ține doar de noi. Schimbarea poate sa ne ucidă sau poate să ne dea aripi. Dar pentru că, timpul nu așteaptă, e păcat să nu ne aruncăm în val, să-l ratăm. Timpul nu așteaptă. Acum ai 30 de ani și mâine te trezești la 65. Fără chef de valuri, fără chef de schimbare, ba mai mult, cu o resemnare fantastică în care nici tu nu crezi foarte tare, dar mai contează?
                      Așa că, da mi mâna și hai să ne aruncăm în gol și sa acceptăm schimbarea în cel mai firesc mod.

             

Tati meu drag, au trecut 5 ani.......

         Mi-e un asa dor, de-mi crapa pielea pe mine, ma crezi?  Ma crezi, stiu. Sper ca esti bine acolo unde ai plecat, dragul meu tata. Sper. De fiica ta n-am mari noutati sa-ti spun, toate sunt cam la fel de la ultima nostra discutie. Nu-ti ascund nimic, oricum si daca as vrea sa fac asta n-am nicio sansa, stim  amandoi. Asa ca, nici nu ma fortez. Sunt bine, tati. Job-ul e acelasi, unde e ok. Cu Mircea...... ai avut dreptate. E sufletul meu pereche. Sunt fericita tati, sa nu-ti faci probleme din acest punct de vedere. 

         In rest, toate aici sunt fix la fel, sa stii. Soarele nu are alta culoare si stralucire, oamenii sunt tot asa, si buni si rai. Nimic wow nu s-a intamplat cu lumea asta, din pacate. Poate mai incolo. Sau nu.

        Tati, iti multumesc. Iti multumesc pentru tot ceea ce sunt azi. Stiu ca esti mandru de mine.                                                             

Asteapta-ma.....peste jdemii de ani o sa ne revedem, sunt convinsa de acest lucru. De abia astept sa va revad pe amandoi, de fapt. Te rog, imbratiseaz-o si pe mama si spunei sa fie cu grija de tine.

                                                                               Va iubesc cu tot ce am eu..................

                                                       

                                        

                                                

Basmul ei...majoratul ei...seara ei...

               O sa incerc sa spun, cat mai putine cuvinte, despre toata seara, vreau sa las pozele sa "vorbeasca" in locul meu. Ea, sarbatorita, este ca si fiica noastra. Si pentru ca ne este atat de draga, am planuit sa-i facem cadou de ziua ei, si nu orice zi, ziua majoratului, locusorul nostru de la Schit, unde sa-si serbeze minunata varsta. Cadoul de fapt, n-a constat in locatia in sine, de asta stia, ci faptul ca, eu impreuna cu Mircea i-am amenajat curtea pentru marea petrecere. Ce a iesit? Se vede din poze. Reactia ei? A plans de fericire. Reactia noastra? Ne-a bucurat sufletul enorm, faptul ca, am putut sa facem cadou unei pustoaice de 18 ani o seara de basm. Concluzia noastra? Lume, am imbatranit :)) Explic de ce. Nu ca n-am facut fata party-ului, ca noi ducem mult,dar la final, sa nu mai vorbesc de a doua zi, bai.....nu puteam sa ma ridic din pat. Ma durea tot. Maini, picioare.....tot. Sa istorisesc ceva din culise, haios acum, plin de nervi atunci. La un moment dat cand lucram de zor la amenajarea curtii, eram la stadiul de agatat poze prin curte, pe un fir de ata, dupa o ora si ceva le-am terminat de atarnat, frumos si elegant, m-am indepartat usor si sfios privesc in ansamblu minunea ce am facut-o, mi-am aprins o tigara si am tras satisfacuta, eram multumita de rezultat. Ce vorbesti! N-a durat bucuria 10 min! Brusc s-a pus vantul.....nu vrei sa stii !! Toate pozele mele erau varza, incurcate intre ele, fire inodate unele cu altele, sucite, invartite....bai, am innebunit! Pe loc! Puna-te si taie ata, taie fire, descurca poze si aranjeaza-le prin pomi una cate una, ca altfel riscam sa patesc la fel. Totul facut cu injuraturi, cu strambaturi, cu draci!  Buuun! Facut, bifat, ochit, aranjat. Apoi, o alta nebunie, asta la finalul finalului, totul era pus la locul lui, totul era perfect, fata noastra, sarbatorita trebuia sa ajunga la fata locului, pac, a inceput sa ploua, asa...de control. Common!!!! Eram in pragul depresiei!! Asta pentru ca a trebuit din nou sa adun toate pozele, in afara de pozele alea blestemate, mai aveam draciile alea colorate care atarnau in pomi, astea erau facute din hartie creponata, lucrasem la ele o zi intreaga si nenorocita aia de ploaie mi le facea praf!?...nuuuu! Imagineaza-ti! Le-am strans pe toate, le-am pus la loc sfant unde nu era riscul sa le fie distruse, apoi le-am agatat iar si....ce crezi, iar picura a ploaie! Nu! Cineva de sus isi bate joc de mine, am zis!:) Nu le-am mai adunat si am zis, fie ce o fi! Nu stiu cum, cert este ca n-a mai plouat si a fost bine, eu happy, ei happy...

              Am zis ca nu vorbesc mult si uite ca nu ma mai opresc. Sunt fericita ca ne-a iesit party-ul asa cum am planuit. Despre copiii invitati, ce sa zic.......frumosi cu totii. Ne-au umplut curtea cu starea euforica, cu visele lor, cu sperantele, cu nebuniile varstei. Cu totii urmeaza sa devina oameni mari. Multa bafta copii si un gram de noroc. Si copilasi, cand facem noi 50 de ani, vrem si noi o surpriza de genul, ca zau, nu ne-ar strica:)

                                                               

        

Taaaataaam.....Copilule, la multi ani!!!

                 E 01 iunie si e ziua noastra!!! Cum adica, nu e ziua ta ca esti batran/a??? Termina mai, cu tampeniile astea. Ba nu esti de loc imbatranit, esti acelasi copil de acum jdemii de ani. Uita -te, te rog peste umar o secunda si ai sa vezi cate chestii tampe faci, inca. Cate hotarari aiurea ai luat, de numai un copil, ar face asa ceva. Sau de cate ori nu te prostesti, asemeni unuia de 17 ani, hm? Hai nu-mi spune, ca tu nu ai momente, de copilarii nebune, zau...nu te cred.

                Primul lucru dimi, a fost sa vad cum e vremea, care neserioasa, e uracioasa, adica bate un vant de zici ca e nebun, pe cuvant. De ce ma interesa asa tare vremea de azi? Pai zic. Dat faptul ca, e ziua copilului vroiam sa-mi cumpar pistoale din alea cu apa, sa-mi iau baietii si sa mergem la Schit, sa ne jucam. Hai nu te stramba, era o chestie funny si marcam ziua cum se cuvine:) Dar cum vremea nu ne lasa, am zis pas. La asta, dar gasim altele. De exemplu, dupa ce termin aici de tst, o sa ne uitam la desene animate, asa....de dragul vremurilor de copilas. Doamne, sa- mi bag. Iti mai amintesti de pe vremea noastra, cum primeam cu portia desene animate la tv? Se difuzau inaite de Telejurnalul de la  20, nu mai prindeai picior de copil afara, cu totii fugeam in casa, pentru ca incepeau desenele. Vai...ce vremuri. Ma uitam nemiscata la " Mihaela ", " Miaunel si Balanel " , " Patratel "...mai sunt cateva dar nu-mi mai amintesc. Mai stiu ca, sambata era nebunie, se difuza " Tom si Jerry ", " Woody " , " Popeye Marinarul  ". Mda. Mai apoi, dupa ce ne uitam la desene o sa mergem cu Ralfi in parc, sa ne zbenguim ca niste copii ce suntem. As fi mers la Circ, sa-ti spun drept, doar ca noi locuim, undeva la capatul lumii si nu avem asa ceva:)  A,evident o sa-mi cumpar Kinder, daca nu a facut deja asta Mircea care a plecat putin:)

                 Asadar, iesi frumusel din casa si marcheaza ziua asta ca un copil nebun ce esti, da? Hai sa ne bucuram de viata asta a noastra, cat inca suntem copii si nu ne-am babit de tot. 

                  P.S- Ma duc sa ma dau si-n leagan si caut si un topogan, undeva mai retras ca o sa zica astia care au copii ca am innebunit de tot. Hai si tu...:))

                                                             

Me...impreuna cu bunica mea draga.... ( va rog, aveam fundita!:) si fente si sa nu mai vorbim de pufosenie:)...)

  

Povestea de la stana

                 A fost sa fie sa ajung in w end-ul trecut la o stana. O stana de oi. Daca n-ati facut asta pana acum, trebuie bifata pe lista de aventuri a vietii voastre. Lasa-ti telefonul acasa, aduna o mana de oameni si plecati in aventura. N-am spus sa-ti lasi telefonul acasa pentru n-ai semnal acolo, ca ai , dar e mai mare pacatu' sa fi si acolo dependent de el.

                Inainte de a te imbarca spre stana, asigurate ca te-ai dotat cu tot ce trebuie. Si pentru ca esti roman, fa-o ca la carte frate (!) , nu asa. Adica, noi am cumparat tone de mici, nu pentru ca eram multi dar stii tu......sa fie :)), in portbagaj am facut loc pentru damigeana de vin, gratar si.........goooooo!

               Stana la care am ajuns noi, e undeva in Caras-Severin, cu masina ne-a fost permis dpdv al drumului, pana la un moment dat, apoi ne-am impartit din sarsanale, frateste si ne-am pus fundul in miscare, sus pe deal. In dreapta ta munti, in stanga vai, in fata poienite de flori, iar noi, dragii de noi, chititi pe bauta si rupti de foame. In ziua in care am mers noi la stana, se-ntampla o chestie, " masuratul oilor " ii zice. Mai precis, la stana cu pricina, se aduna oile in tarc, urmand mulsul lor. Cum fiecare baci are oile lui, dupa nebunia cu mulsul, urmeaza masuratul laptelui, astfel se stabileste cat lapte produc " fetele " lui tata, urmand ca mai apoi, la urmatoarele ture de muls, fiecare stie cat lapte ii revine, ba mai mult, i se dubleaza cantitatea la prima tura de muls si mai apoi isi intra in normal. O cocomarla de genul, in fine....nu stiu daca m-am facut inteleasa.

                 Recunosc, pana acum, n-am vazut tot procedeul mulsului. Si era mai mult decat minunat, daca ramaneam la acest nivel, sa-mi bag! Horror! Tu, cel care n-ai vazut, ca si mine, cum se mulge o oaie, nici sa nu te roada curiozitatea. Mananca-ti branza linistit/a acasa, ca e buna si nu-ti complica existenta, pe bune :)) N-am sa-ti detaliez, crede-ma.....o sa ma urasti toata viata:)). Am fost convinsa ca n-am sa mai pot manca, cat traiesc, branza. Dar mi-am propus si am zis, ca nu ma las eu asa usor, ce pana mea! Am dat delete in urmatoarele minute, la minunata imagine cu mulsul si uite-ma inca dornica de branza:)

                  In schimb, pentru oamenii care fac asta, toata stima, pe bune. Job-ul lor, acesta este. Sot, sotie, copil, mama,soacra, cu totii ajuta la treaba asta. Femeile alea, d-zeule.....au o asa viata! Bine, pentru ca asta e viata lor, de cand se stiu ele, li se pare absolut normal, tot ceea ce fac, mie.....mi s-a parut de domeniul fantasticului, sincer. Curge si banu din toata treaba asta, adevarat....dar sa-mi bag, ma vreau asa saraca dar fara oi, mama lor de oi:)). Dar inca o data, ma inclin in fata lor, pentru tot efortul depus.

                   Ceea ce a urmat, dupa ce toata lumea si-a terminat treaba.......a fost delicios. Mancarea a fost atat cat sa te lingi pe degete, apoi s-a stat la cate o sueta, langa cate o batranica sau batranel. stii tu, din aceia rupti din poveste. A fost fara fite, mofturi......fara oameni stricati de vreme:)