613.632 ore.......

                                                                 

      Cum ar fi sa stii, exact si fix cat vei trai? Sa stii ca mai ai o ora, juma de ora, un minut de trait, hm? Initial, ai tendinta de a te grabi sa raspunzi ceva de genul, " pfoooooaaaa, pai daca as stii ca mai am o ora de trait, as face atatea, habar n-ai cate as face ". Prostii. N-ai face nimic. Te-ai panica asa de tare, incat ai scapa pe tine de frica. Prima reactie. Apoi, incet te-ai resemna. Si poate ai fi in stare sa faci si lucruri marete pentru sufletul tau si marunte pentru restul, sau.....Nu stiu. Cred. Zic si eu....
       Am vazut un film zilele astea " In Time " si tocmai despre asta e vorba. Filmul in sine nu e o capodopera, daaaaaaa nicio mare porcarie. Ideea in schimb, mi s-a parut misto. Fii atent/a la idee...... Procesul de imbatranire inceteaza la implinirea varstei de 25 de ani. Dupa, ai frumusel un ceas pe mana care iti ticaie la fiecare secunda, anuntandu-te cat mai ai de trait. Timpul, in societatea in care traiesti, inseamna tot. Viata, moneda de schimb, spaga, fericire, nebunie, tristete....tot, ti-am mai zis.:) Cu timp esti platit la job, tot cu timp iti cumperi casa, masina, femeie [:)], bine mai....si barbat, ca sa echilibram lucrurile:), cert este ca, timpul inseamna, cum ti-am mai zis, cam tot. Evident ca unii, detin puterea absoluta si au decenii care le ticaie pe mana, dar sa fim seriosi, o societate care vrem sa functioneze intr-un oarecare echilibru, nu neaparat corect, dar sa functioneze, trebuie sa existe si unii care sa detina controlul, apoi noi, restul care dam orice pentru un 24 de ore castigate in plus. Ce tare (!!), imagineaza-ti......." O cafea, va rog. Va costa 2 zile, d-na ", 48 de ore, mai exact. Vrei concediu? Pai ce sa-ti spun?! Vrei 7 zile la mare? 100 de zile te costa ( 2400 de ore)....si acum, gandeste-te putin, la timpul tau. De cate ori nu te-ai trezit zicand, " sa treaca in ma sa odata ziua asta de rahat, ca m-am saturat! " Ia uita-te la ceasul de la mana, cat iti arata? 3 ani ?? Rahat, pai o zi e un dar de la D-zeu, fiintelor. De precizat, exista si varianta de a imprumuta timp, de la prieten, vecin, ruda, catel, purcel....adica, hai sa ne mai destindem putin, ce naibii:) Si sa-ti reamintesc, sigur ai scapat ideea, parintii tai au ramas la varsta de 25 de ani. Tu, eu si restul avem 25 de ani. Ia fa acum, un exercitiu de imaginatie. Te certi cumplit cu maica ta, care are 25 de ani, atat cat ai si tu. La fel si taica tu. Aaaaaaaaaaa?! Niciun aaaaaa, ar fi ca dracu!!!! In cazul meu, sigur si precis ne paruiam de cateva ori pana acum, ca sa nu mai zic, ca-i trageam si o bataie zdravana, sa tina minte bine pe fiica sa, nu aaaaasaaaaaa:)
         Concluzionand, mi-ar place sa traiesc asa. Ar fi mai incitant. Valoriile s-ar schimba vis a vis de timp instantaneu. Titlul acestei postari e compus din cifre, ai vazut, da? Socotit, inseamna 70 de ani. Din anii astia, as da vreo cativa tatalui meu, bunicii mele, hai bine, dupa bataia zdravana, i-as da si lui maica mea. Imi plac sa cred, ca si tu ai darui cativa......cuiva. Sa nu mai spun, ca pe lumea asta sunt atatia oameni bolnavi, carora cateva mii de ore, le-ar darui timp si asta ar insemna sanatate. Si atunci da, tocmai pentru ca as putea sa fac toate astea, as alege sa traiesc asa.

Momente galbene

                    Am vizitat acum ceva timp, o familie de floarea soarelui. Am stat de vorba in cuvinte galbene despre numeroase lucruri. Familia sus amintita se numeste Galbiverd. Intotdeauna am crezut despre familiile de floarea soarelui ca-s mute. Ca nu fac altceva decat sa stea cu fata la soare si nu asteapta absolut nimic. Ca nu le pasa nici macar de ele. Daca atunci cand ajungi intre ele, astepti cateva minute si incerci sa le urmaresti, ai sa vezi. Vorbesc. Turuie in nestire. Sunt atat de nerabdatoare sa-ti povesteasca si sa afle despre noi, omuletii incat vorbele se suprapun unele peste altele. Usor, usor totul prinde contur si poti intelege ce spun. Am spus ca sunt vorbarete dar n-am spus cat de mult se respecta. Iti dai seama, exista si certuri dar trec si se uita. Cel mai mult m-a impresionat ca nu exista pic de ura intre ele. Au loc cu toatele pe bucatica lor de pamant. N-ai sa auzi niciodata de la ele " uite la aia, are parul mai galben ca al meu si daca tot il are asa, ia sa nu o las in rand cu mine, sa stea dracului in margine, sa moara mai repede decat mine " . Iti suna cumva cunoscut? Da, stiu...ca da. Si mai stiu ca spui, ca tu niciodata n-ai face asa ceva, daaaar totusi daca ai face, ai argumente domne(!), chiar serioase.......in rest, esti un om minunat care n-ar fi in stare sa smulga din pamant nici macar o floarea soarelui:)
                 Cu prima ocazie, du-te in vizita pe la ele. O sa razi cu atata pofta, ai sa vezi. Si apoi, ai sa inveti de la ele sa pretuiesti ceea ce ai, in liniste fara sa dai peste, sa nu urasti, pentru ca te-ai incarca negativ cu sentimente greu de dus in spate, sa faci loc in randul tau si tampitei sau tampitului care te-a enervat la culme mai alaltaieri si......sa traiesti frumos. Stim impreuna ca poti. Si poti..........frumos.

                                                 

Film si vin pe malul Dunarii

                       In sfarsit am ajuns la festivalul "Divanul Degustatorilor de Film si Arta Culinara" din Cetate. Planuiam acest lucru de mult timp dar in fiecare an ba uitam de el, ba pur si simplu aparea orice altceva care schima planurile.
                       Nici nu stiu ce sa spun mai intai despre nebunia asta de festival. Cand am ajuns acolo, am fost convinsa ca voi gasi mii de oameni misunand prin zona. Daaaa.... de unde. Initial m-a incercat acel sentiment, bai ce ma enerveaza astia ca nu au facut suficienta reclama, sa afle tot omu' despre ce e vorba. Apoi dupa nici juma' de ora, am priceput. Asta era farmecul. Ce e mult strica, stii si tu nu?! Nu iti imagina ca am fost eu si invitatii, au fost exact cati trebuie,ca sa zic asa:) Nici gol dar nici plin. Jumatatea paharului care iti da dreptul sa alegi daca sa-l umpli sau sa mai golesti din el:) Daca ma-ntrebi cand a trecut timpul, iti jur ca n-am cum sa-ti spun. Imagineaza-ti doar atat : un cabernet sec, dumnezeiesc de bun pe care il combini  seara de seara cu un film balcanic, privandu-l sub cerul liber, adauga  plaja de acolo, care iti da sentimentul ca esti in Vama, noptile petrecute pe malul Dunarii sau intins pe iarba, oamenii frumosi pe care ii ai alaturi si crede-ma, nu-ti vine sa mai inchizi ochisorii, ai vegeta in starea asta de bine, muuult. Stiu atat. Mi-a placut festivalul enorm si la anul am sa ma intorc in Portul Cetate sa visez sub cerul liber.
                          Heeei..am uitat. Neaparat de tras cu ochiu' la filmul croat Sonia si taurul (Sonja i bik). E o comedie draguta:) In rest ce sa zic, Doamne Ajuta:)
                   
                                                       

                           

Tu cu tine

                  Azi m -am trezit cu un sentiment tare bun. Si daca stau sa ma gandesc foarte bine, n-as avea motive extraordinare, dar in mine exalta fiecare celula in parte si nici nu stiu ce sa fac si cum sa fac numai sa nu dispara naibii sentimentul asta minunat. Stii si tu despre ce vorbesc, nu? De cate ori nu te-ai simtit al dracului de bine in pielea ta, hm? Hai, recunoaste, intr-o nicio alta piele nu-i mai bine ca in a ta. Chiar si atunci cand ai probleme si consideri ca nimic nu mai are sens. Ajungi acasa, te descalti frumusel la usa, te dezbraci de pielea de pe tine si o arunci sa zaca undeva si dupa ore bune de zacere totala, o iei de la capat, iti imbraci pielea aia care pe tot parcursul zilei mohorate ti-a atarnat pe tine ingrozitor de greu si pornesti spre noua zi increzator. Tot asa, sunt si acele momente, in care te simti extraordinar de bine cu tine, cand totul canta in tine, cand increderea e la cote maxime si esti in stare de aproape orice. Ei, atunci e cazul sa faci ceva memorabil, sa nu zaci. Sa indraznesti tot ceea ce de multe ori ai infranat in tine. Danseaza cu tine si lasa-te dus de val. Cine stie peste ce lucru minunat o sa dai.

                                                                                 
                                                                              W-end plin de lucruri minunate va doresc.

Alunecand pe cate un gand

           

                 Sssssssssssst. Inchide ochii. Pune-ti castile in urechi, asaza-te comod si...play. Asculta muzica si asculta-te printre randuri si pe tine. Te urmaresti? Ia-le usor. Sigur gasesti si tu ca si mine un imens amalgam de ganduri in tine. Ganduri transformate in vise trecute sau nu, idei viitoare despre care inca nici macar n-ai indraznit sa gandesti, planuri neinfaptuite dar atat de bine structurate incat acum cand te gandesti te intrebi cat de idiot/a ai fost ca nu le-ai pus in practica, tricoul ala pe care l-ai vazut acum o luna si nu l-ai mai cumparat pentru ca fie n-ai avut bani, fie ai uitat de el, promisiunile fata de sufletul tau ca vei face sau nu vei face acel ceva, gandul ca ti-e pofta sa bei o bere rece pe nisipul din Costinesti, ca ai inca o groaza de datorii neachitate, dar ca ce bine, cu acei bani ai fugit cateva zile undeva departe de tine si de casa. Stop! Termina cu  gandurile astea negre despre banii care inca iti lipsesc, pentru ca acum, iti e atat de bine ascultandu-te incat, da-le dracului de datorii si parca si versul din melodie iti urla in urechi acest lucru:) si uite cum amalgamul s-a linistit si se proportioneaza frumos, pe rand. In momentul asta plutesti. Si e atat de funny. Ai ocolit elegant toate celalalte ganduri urate si care ti-ar strica tot cheful si ai ajuns la gandurile alea cu gust de vara. Ramai acolo si joaca-te cu ele. Uite gandul ala cu marea. Domane, ce dor iti e de mare,asa-i? Anul asta n-am ajuns, fir-ar. N-am vrut. Nu te mai gandi de ce n-ai vrut, ala e un gand urat. Dar gandul frumos iti spune ca marea ti-a oferit atatea nebunii si atatea ganduri traite frumos acolo. Na, ca sa vezi, apare gandul la noaptea aia petrecuta cu prietenii, cu toti prietenii, in care nu era urma de egoism si rau din ala gratuit. Hopa....esti acasa cu gandul. In casa parinteasca. Doamne, ce minunat gand,asa-i? Ce bine e acasa. Ce dor ti-e de camera ta. O daaaa! Postere pe toti peretii. Mesaje scrise pe usa. Primul sarut. Prima tigara. Nopti de vise nebune traite in camera aia. Esti cu ai tai acasa. Ce bine e. Hm....Te opresti la acest gand mai mult si te tot joci cu el. Il invarti si-l sucesti pe toate partile. Pune-l usor langa tine, cat mai aproape, intre timp mai poti trage cu ochiul la el. Asa...S-a terminat muzica? Suna si telefonul. Draaaace. Pai mai ai atatea ganduri de gandit. In fine...te-ai rupt din vraja. Nu-i nimic, poate data viitoare nu mai uiti sa-ti pui telefonul pe silent.:)
                                           

             


             
                 

Zburdalnicele stelute

     

                           Acum cateva zile a fost ploaia de stele. Moment obligatoriu de urmarit si evident de sarbatorit. Zis si facut. Cumparat bautura, chestii de rontaiti si muuulte tigari. Am asteptat cuminte sa se faca ora 23 si am plecat usor,usor din casa spre...cer:). M-am asezat comod, intre timp am desfacut o cutie de bere,am aprins o tigara si privirile au fost indreptate spre cerul plin de stelute nebune,asteptand. Si se-ntampla ...pac,pac. Prima steluta,pe neasteptate,nici n-ai timp sa scoti un mic sunet de bucurie...ca s-a dus. Jucausa, nebunatica. Au fost multe nebune, care au fost.... pac,pac fara sa-ti dea ragazul de a gusta din momentul respectiv cum trebuie. Stii,ca la orgasmele alea care-s scurte,rapide si parca nu-s de fap, de te tot intrebi,a fost,n-a fost...rahat,a fost.:) Atat?! Pai mai vreeeau.:)

                           De la 23,30 si pana la 2 am vazut 36 de stele. In tot acest timp imaginatia a curs in voie si inevitabil m-am dus cu gandul la o alta planeta. Nu la extraterestii si chestii zapacite de genul. Mai rau.:) Imagineza-ti asa, un grup restrans de indivizi,pamanteni ca si noi de altfel, aia care ne conduc planeta asta, ca au descoperit ei, ca pe una din cele 10 planete,am zis 10 in raport de pozitia fata de Soare, exista una pe care poti bine mersi sa mergi nestingherit si s-o lalai la un cocktail. Vai, iti dai seama? Nemernicii, ce bine o duc.:) Cum ar fi, sa te intorci de la job, intr-o stare din aia de mare nechef de nimic si satul de tot, sa vrei sa te tot duuuci. Iti arunci cateva haine in rucsac si sa pleci dracului pe planeta ta. A ta si a unui numar foooarte restrans de indivizi. Nu tu blocuri, nu tu case, o intidere mare de apa, nisip fin si plin de flori. Si tu.:) Nu tu griji, nu tu stres,nu tu timp care iti zboara printre degete si constati ca n-ai facut aia si aia si cealalta. Si de fiecare data cand mergi acolo sa incerci sa-ti construiesti o lume a ta, total diferita ca cea de pe Pamant.
                              Dintre toate planetele, aleg Marte. Si asta pentru ca este cea mai cunoscuta, in sensul de studiata planeta a Sistemului Solar si sunt cateva mici lucrusoare care imi plac tare la planeta asta. Faptul ca s-a  descoperit un vulcat existent pe Marte, cel mai mare vulcan de altfel din Sistemul Solar, de trei ori mai inalt decat Everestul. Ca cerul are o culoare rozalie iar norii sunt de doua feluri, portocalii spre galben si albi. Dar ce imi place tare mult la planeta asta este durata anului, fiind aproape dubla fata de cea a noastra si cu anotimpuri similare cu cele terestre doar ca durata lor e aproape dubla. Deci, ce faci in concediu  la anul? Mergem putin pe Marte? :)
                         
                 
                       

Pofta de....Nando's

     

        Acum un an si ceva am descoperit restaurantul Nando's. Azi, mergand la cumparaturi, ce -mi vad ochisorii...sos Piri Piri. L-am cumparat fara sa stau pe ganduri,desi stiam ca n-are prea mare legatura cu sosul preparat la ei, dar pentru placutele momente petrecute la Nando's, l-am luat.

        Gustul mancarii de acolo e minunat,credeti-ma.Restaurantul e specializat in carnea de pui facuta la gratar,pe loc. Dar ce te face sa te tot duci la ei este acest sos Piri Piri fantastic. Pe langa gustul minunat al mancarii,atmosfera e prietenoasa,calda,haioasa...esti intampinat cu mesaje dragute scrise pe servetele, pe oglinda din baie.. E ca intr-o familie numeroasa. La plecarea de acolo,ramai cu un gust bun rau si la propriu si la figurat. Daca se iveste ocazia, nu ratati,merita din plin.
         

         

1+1

   

               Ralfi a facut doi ani si evident ca nu puteam trece peste ziua asta indiferenta, asa ca l-am serbat cum se cuvine. I-am cumparat praji si inghetata, am mers cu el la balaceala si l-am rasfatat asa cum meritam cu totii sa facem de ziua noastra. Cadoul? hm, n-a fost sa fie. Ideea era, sa-i gasesc o d-soara (sau nu)...:), rasa lui, evident si sa......poarte o discutie mai...... prooofunda, ca sa zic asa. Doar ca, pana nu te confrunti cu probleme de genul n-ai de unde sa stii ca e al dracului de greu sa gasesti o catelusa in calduri. La noi?? E atat de siiimplu. Pac, pac. Ce calduri? Ce rasa? Ce vaccin? Eu vreau. Tu vrei. si poc:) Ei, aici e mai complicat. Cauta. Gaseste stapanu. Bun. Il gasesti, dupa cautari lungi, se-ntelege da? si daca se-ntampla asta, pupa-te, ai noroc cat China. Ralfi? n-a avut acest noroc. Inca. :)  Asadar, a trecut ziua lui Ralfica fara o Ea. 

Chinuri crunte pentru simturile lui olfactive

                                                  Dupa ce a papat in sfarsit prajitura

                                                                         

                                                A urmat inghetata...nebunie curata

                                                                   Si balaceala.......

Am avut invitati....cel mai bun prieten

                                                                     Rupti.....:))           

29.07.2009

            Fara tine....de patru ani. O parte din mine,n-as putea sa spun exact care,a invatat sa accepte lipsa ta. Durerea s-a transformat intr -o lipsa enorma care apare o data la doua ,trei zile,uneori o saptamana.E inca puternica dar nu-i prezenta in fiecare zi. Unii spun ca, daca n-ar exista uitarea am innebuni definitiv,pe rand fiecare. La mine a disparut durerea aceea crunta si insuportabila. E vorba de uitare?...n-are legatura.
         
            Tac..... taci si tu. Fii langa mine. Atat. Stiu ca esti. Probabil ca asa am invatat sa accept lipsa ta,sperand in babisme. Zambesc acum,da sa stii ca fac atat de bine babismele astea,habar n-ai. Daca ti-as spune ca atunci cand mananc zic in gand,sa primeasca si tati meu acolo departe din bucatile astea, plus ca am innebunit pe toata lumea cu pomenirea meselor pentru tine, sau daca ti-as spune ca atunci cand te visez incerc sa-mi amintesc fiecare particica si evident, o interpretez in fel si chip,n-ai vrea sa stii cate interpretari...nuuuuu,n -ai vrea. Sau cand vin la tine in vizita,doooamne,pai daca ar exista microfon acolo,cine ar auzi ce-ti spun i-ar trebui psihiatru dupa ce ar asculta............ si sa-ti mai spun..ca uneori, chiar cred ca o baba nebuna ca vorbele ajung la tine? Si atunci cand plec ma-ntorc spre tine si iti fac cu ochiul,de fiecare data, asa cum tu m-ai obisnuit? iar daca uit, draaace...imediat ma intorc sa-ti fac,altfel cine stie ce tampenie s-ar putea intampla :) Stiu....ai rade copios si mi-ai spune ca nu-s fiica ta :)) Ma opresc aici,zambind cu tine,nu vreau sa stric momentul asta.

           
                                                                             
                                                                               
           


             
           

Un moment de liniste

         

             
                  Ador senzatia talpilor goale mergand prin iarba, sa simti fiecare firicel umbland printre degete,senzatia aceea de rece si pufos in acelasi timp,de...nimic nu mai conteaza decat starea aia de bine. Ieri,am avut parte de asa ceva. Am ajuns intr-o padure,nu era o tinta clara,pur si simplu trecand prin zona am zis de ce nu? Si bine am facut. Pentru o buna perioada de timp am uitat de tot. Si de mine,cred. Nu faci decat sa asculti sunetul padurii si sa te bucuri de tot ceea ce iti ofera padurea, in liniste, fara sa "deranjezi" nimic din ceea ce gasesti acolo. Sentimentul asta il am. Descopar,admir,profit dar fara a "misca" niminc din ceea ce se afla acolo de ani de zile. Iar daca ai norocul sa descoperi un izvor,cu apa aia pura si rece si sa-ti tragi sufletul pentru un minut,chiar ca nimic nu mai conteaza. Esti tu si padurea.